18 ani de tine, prima mea nascuta!

DE ZIUA TA, FEMEIE!


Amintiri din copilarie, dragi, te au ca personaj  central, printre filele de destin crud, inspre maturitate. Imi amintesc ca azi, zilele toride de vara, cand nepoatele tale dragi erau domnisoare deja, iar fata ta de-o schiopa, si ne jucam cu totii,ne adunam toti copiii de prin imprejurimea parcarii si blocurilor turn de la Sovietic, in gradinita din spatele blocului, in fata geamului meu si a vecinei ce avea o catelusa batrana, pechinet,  pe nume Bianca. Iar eu il aveam pe pechinetul Mucky, ceva mai tarziu, la 9 ani. Pe atunci, totul era frumos, si drept, si bine. Cu totii aveam o copilarie fericita. Anii au trecut, copiii de ieri am crescut, fiecare si-a luat zborul pe unde l-a dus soarta. Unii inca ne mai recunoastem si azi, altii nu ne mai cunoastem. Unii au plecat departe, in tari straine, lasand in urma lor inimi frante si lacrimi amare. Altii au ramas inca, intemeindu-si familia lor proprie. Timpul a trecut si peste tine, cu multe, cu bune si cu mai putin bune. Ai dus destule batalii, unele care nu-ti apartineau, altele, ale tale,  care te-au sleit de puteri. Ai fost mereu o leoica cu toti ai tai, pe care ii iubesti intr-un mod numai de tine stiut.  Ai cernut cine sa iti ramana alaturi si cine nu. Te-ai inchis intr-o bula de oxigen, in care numai tu sa respiri, iar ceilalti sa se tarasca , ca nu le-ai fi dat drumul in bula ta. Ai momente cand esti cea mai iubita dintre pamanteni, si momente cand esti cea mai nesuferita. Si poate ca este bine asa sa fie, caci astfel te conservi. Pe dracu! Te consumi mai ceva ca o lumanare , dar caposenia din capsorul tau blond, iti orbeste ratiunea si devii nu doar chioara, ci si surda si muta. Asta cand decizi sa o iei razna nitel de la cotidian. E dreptul tau, pana la urma. Cu totii am innebunit, unii mai mult, altii mai putin, sau chiar de tot. A avut grija viata sa ne linisteasca pe toti, unul cate unul, dupa chip si asemanare. Cine dracu mai e sanatos si intreg la cap, in realitatea zilei de azi ?! Nu voi pricepe vreodata de ce, draga fiindu-ti, dintotdeauna, ai ales distanta si tacerea, cand eu mi te amintesc destul de ferma in unele circimstante si intamplari. De ce pierderea unui om drag noua, din contexte diferite, ne-a readus impreuna, si totusi, nici una dintre noi nu am fost in stare sa empatizam si sa ne imbratisam durerea, gamdurile, emotiile. Cum nu pricep nici faptul ca tu stiai niste lucruri pe care ai ales sa le tainuiesti din teama de a da piept cu capcaunul povestii.  Poate asa ai avut tu impresia ca ne protejezi, pe mine si pe D., insa te asigur ca nu, caci amandoua am trait iadul pe pamant, la care tu ai fost martor ocular, din pura intamplare, fara sa vrei. Inca ma intreb daca ai fi putut sa fii eroina noastra si nu ai fost doar de teama sa nu il infrunti pe capcaun. Erai atat de aproape de noi, si totusi, atat de departe. Cum te-a lasat sufletul sa privesti supliciul la care eram supuse zi e zi, nu voi pricepe vreodata. Cum nu voi pricepe nici slabiciunea lui D., de a se lasa pe mana unui tiran. Unii oameni asa sunt plamaditi, prea firavi, fragili si slabi de inima. Ca tine si ca D., pana la un punct, intr-un anume context. Nu te condamn, ma uimesc doar, ca , oameni atat de frumosi si de delicati si de gingasi si de candizi ca tine si D., au permis unui asemenea capcaun,   sa faca dintr-o poveste fericita, aparent,  un  cosmar in toata regula, ce nu mai parea ca va avea sfarsit. Mi-e ciuda ca, am ratat atata vreme, sau poate ca, asa v-am protejat si eu pe voi, prin distanta si tacere. Mi-e sufletul inca greu ca, nu am putut sa o scap pe D. din mainile tiranului absolut.Dar, daca soarta asa a decis, ca ea sa se stinga sub ochii mei, fara ca eu sa o pot salva, ce vina am eu ca asa a ales, sa   plateasca pretul suprem, crezand, fals, de altfel, ca ma salveaza pe mine ?! A trait intr-o minciuna continua si perpetua. Nu am stiut , nici putut sa ma apropii de ea. Nu m-a lasat, asa cum faci si tu, uneori. Mi-a refuzat dreptul de a alege, si-a refuzat dreptul la viata. Asa ca, nu mi-a mai ramas decat fuga. Dumnezeu mi-e martor cat am incercat sa o smulg din ghearele capcaunului, insa ea, s-a tinut cu ultimile puteri, renegandu-mi insusi exsitenta. Asa a inteles ea iubirea pentru mine, poate, ciudat mod, unul pe care eu nu il voi intelege vreodata. Sacrificiul facut de ea, mie nu mi-a adus fericrea, ci mi-a adus suferinta aproape infinita. Nu stiu de ce, sau poate ca stiu, de ce te aseman foarte mult cu ea...semanati izbitor de mult in pielea alba de nea, in ochii mari si albastri, in numele barbatului vostru ( insa nu exista termen de comparatie intre cei doi ), in mama ce inca o ai langa tine, in nehotararea uneori in diverse situatii, in papagali, in culoarea rosie a faiantei din hol, in biblioteca din sufragerie dar cu nuante diferite a culorii, in eleganta si fragilitate, in caposenie, in educatie si rafinament vestimentar si comportamental, cand situatia o impune. Ai remarcat asta !?!? Eu, da! Mai ales de cand nu mai este D., si ai ramas tu. Ma ucizi cand ma lasi sa ma apropii de tine si cand simti ca sunt periculos de aproape, ma respingi cu o nonsalanta dezarmanta. Ce e in capsorul tau atunci, ce simti, ce gandesti ?! Nicicand nu voi voi sa te ranesc, sau daca am facut-o, prin vreo vorba spusa pe negandite,  iarta-ma, te rog, dar care dintre noi doua este a mai mare si mai citita, ia sa te aud ?! orgolioaso si incapatanato, fara rost, in fata mea! Nicicand nu vei intalni in viata ta, o alta persoana care sa te admire, respecte si iubeasca asa cum o fac eu...poate prost, poate bine, poate putin, poate mult, poate nu te merit, dar totusi, eu te vreau! Langa mine, pentru restul zilelor noastre, impreuna, si separat! Nu da bir cu fugitii si tu, nu ma proteja prin absenta ta, si tu! Ajunge alegerea, proasta si total neinspirata a D.! Stiu, pe cine iubesti cel mai mult, il lasi sa zboare. Insa eu nu vreau sa ma iubesti cel mai mult, ci doar sa fii, isi sa ma lasi sa fiu, aproape, atat. Ce zici, merit o asa onoare si reciprocitate, sau sunt damnata ca oamenii dragi mie, toti, sa plece, rand pe rand, unul cate unul, de langa mine?! Doar asa sa reusesc, traind fara voi alaturi ?! De putut pot, insa nu (mai) vreau! iti multumesc pentru tot ce mi-ai daruit, de cand te-am intalnit in cale-mi! te iubesc! la multi ani, femeie!