Profesorul sufletului meu!
De curand, prin intermediul unei retele de socializare, sfantul FB, am regasit, un om , pe care il adoram, pur si simplu, in anii de liceu. Era tanara, frumoasa de pica, detinea o atitudine sigura, si un timbru vocal, de neegalat, in candoare si gingasie. Intreaga-i fiinta era fara repros, chiar si in momentele de gravitate in privire. Era un dascal ce nu facea rabat de la profesionalism.Insa si daca cumva, vreodata, te intreceai in pareri, te taxa cu aceeasi masura cu care te lauda cand emiteai o parere argumentata bine. Adora sa te provoace, sa scoata din tine untul, avea un anume fel de a te scana si a depista cat poti duce. Eu, recunosc, i-am raspuns mai mereu la provocari, si cand stiam, si mai ales, cand nu. Adoram sa ma contrazic in pareri cu tanara si frumoasa profesoara. Dar nici ei, nu cred ca ii displacea prea mult, nu-mi amintesc sa ne fi contrat intr-atat incat sa intrecem acea linie a bunului simt, si a respectului, in raportul elev- profesor. Mah, dar si cand se enerva...sa te tii, ce forta in vocea aceea candida si ce scanteie in privirea-i gingasa! Tare mult am placut-o, pot spune chiar iubit-o, deh, cum se intampla la acei ani, ai teribilismului. Este femeia care mie mi-a ramas in suflet si in gand, ca etalon al dascalului ce eu mi-l imaginez ca a fi cel mai iscusit cu putinta in a preda elevilor si in a le descoperi calitati si in a-i incuraja sa si le dezvolte, sa iasa din zona de confort si sa isi exprime ideile si parerile, sa creasca, sa prinda curaj si aripi, spre cunoastere. Adora sa citeasca, adora lectura, literatura. Si, bineinteles, ca si eu am inceput sa ador cititul, lectura, literatura. Datorita ei, mi-am dezvoltat o pasiune pentru carti, pentru literatura. Devoram ce ne recomanda ca tema pentru urmatoarea ora si dezbatere. Cred ca facusem o pasiune chiar si pentru ea. Deabia asteptam urmatoarea ora cu ea. Ce amintiri!!! Si ce frumoasa era, doamne, de revista! Anii s-au scurs, si peste noi, elevii de atunci, si peste ea, profesorul de acum, si, tehnologia ne-a readus din nou fata in fata. La fel de frumoasa este si are aceeasi voce suava si azi. Cat de mult ma bucura regasirea si intalnirea ei, deocamdata, virtuala. Ce nu ma bucura insa, este ca, trece printr-o perioada grea acum, din toate punctele de vedere, si, nu stiu cum as putea sa ii fiu alaturi, altfel, decat prin telepatie, simtire si scris. Am schimbat ceva randuri private, si, tare aproape o simt. Am vorbit si la telefon, si, am auzit-o plangand, lucru care m-a blocat si m-a nefericit cumplit. Precum a spus si ea, astfel de lucruri se intampla oamenilor buni, si este extrem de nedrept. Insa, ce poti face ?! Mergi mai departe, cu ce ai, cum poti si te pricepi mai bine. Cumva trebuie sa razbesti, printre gramezile de idioti si idioate, ce se incapataneaza sa iti faca viata imposbila, de cele mai multe ori, gratuit. Poate exista totusi o lege divina, o lege a compesatiei, poate cineva acolo sus vede,si ma aude, si o aude, si ne asculta rugile separate si impreuna,de a trece cu bine peste aceasta cumpana teribila, care te consuma, aproape pana la epuizare, psihic, vizual, emotional, medical. Vreau cu disperare, sa apuc ziua aceea in care sa beau o cafea, in compania acestei femei atat de dragi sufletului meu, in compania profesorului meu de suflet, din anii de liceu! Te implor, Tu, Doamne- Doamne, trimite-i ingeri sa o aline si sa ii fie talisman in aceasta lupta nedreapta dintre credinta si tagada! Este un om atat de iubit, de bun, de special! Este atata nevoie de el! Ce dor imi este de ea, de anii de liceu! Ce mult o admir, o respect! Ce minune ca exista, ce mirare ca am regasit-o! Ciudat, pe cat de aproape o simt, cand ii aud vocea, aproape ca ma pierd...intr-atat o ador! I-am strecurat printre randurile schimbate, despre sentimentele aparte ce i le port, sper ca tehnologia sa aiba forta sa transmita emotia si empatia si afectiunea ce ii sunt adresate. Poate o ajuta un pic, in aceasta recuperare grea ce o asteapta. Eu, ii sunt alaturi, in suflet si gand, atat cat situatia si ea insasi imi permite.
Dumnezeu sa va aibe in paza Sa, profesorul sufletului meu!
De curand, prin intermediul unei retele de socializare, sfantul FB, am regasit, un om , pe care il adoram, pur si simplu, in anii de liceu. Era tanara, frumoasa de pica, detinea o atitudine sigura, si un timbru vocal, de neegalat, in candoare si gingasie. Intreaga-i fiinta era fara repros, chiar si in momentele de gravitate in privire. Era un dascal ce nu facea rabat de la profesionalism.Insa si daca cumva, vreodata, te intreceai in pareri, te taxa cu aceeasi masura cu care te lauda cand emiteai o parere argumentata bine. Adora sa te provoace, sa scoata din tine untul, avea un anume fel de a te scana si a depista cat poti duce. Eu, recunosc, i-am raspuns mai mereu la provocari, si cand stiam, si mai ales, cand nu. Adoram sa ma contrazic in pareri cu tanara si frumoasa profesoara. Dar nici ei, nu cred ca ii displacea prea mult, nu-mi amintesc sa ne fi contrat intr-atat incat sa intrecem acea linie a bunului simt, si a respectului, in raportul elev- profesor. Mah, dar si cand se enerva...sa te tii, ce forta in vocea aceea candida si ce scanteie in privirea-i gingasa! Tare mult am placut-o, pot spune chiar iubit-o, deh, cum se intampla la acei ani, ai teribilismului. Este femeia care mie mi-a ramas in suflet si in gand, ca etalon al dascalului ce eu mi-l imaginez ca a fi cel mai iscusit cu putinta in a preda elevilor si in a le descoperi calitati si in a-i incuraja sa si le dezvolte, sa iasa din zona de confort si sa isi exprime ideile si parerile, sa creasca, sa prinda curaj si aripi, spre cunoastere. Adora sa citeasca, adora lectura, literatura. Si, bineinteles, ca si eu am inceput sa ador cititul, lectura, literatura. Datorita ei, mi-am dezvoltat o pasiune pentru carti, pentru literatura. Devoram ce ne recomanda ca tema pentru urmatoarea ora si dezbatere. Cred ca facusem o pasiune chiar si pentru ea. Deabia asteptam urmatoarea ora cu ea. Ce amintiri!!! Si ce frumoasa era, doamne, de revista! Anii s-au scurs, si peste noi, elevii de atunci, si peste ea, profesorul de acum, si, tehnologia ne-a readus din nou fata in fata. La fel de frumoasa este si are aceeasi voce suava si azi. Cat de mult ma bucura regasirea si intalnirea ei, deocamdata, virtuala. Ce nu ma bucura insa, este ca, trece printr-o perioada grea acum, din toate punctele de vedere, si, nu stiu cum as putea sa ii fiu alaturi, altfel, decat prin telepatie, simtire si scris. Am schimbat ceva randuri private, si, tare aproape o simt. Am vorbit si la telefon, si, am auzit-o plangand, lucru care m-a blocat si m-a nefericit cumplit. Precum a spus si ea, astfel de lucruri se intampla oamenilor buni, si este extrem de nedrept. Insa, ce poti face ?! Mergi mai departe, cu ce ai, cum poti si te pricepi mai bine. Cumva trebuie sa razbesti, printre gramezile de idioti si idioate, ce se incapataneaza sa iti faca viata imposbila, de cele mai multe ori, gratuit. Poate exista totusi o lege divina, o lege a compesatiei, poate cineva acolo sus vede,si ma aude, si o aude, si ne asculta rugile separate si impreuna,de a trece cu bine peste aceasta cumpana teribila, care te consuma, aproape pana la epuizare, psihic, vizual, emotional, medical. Vreau cu disperare, sa apuc ziua aceea in care sa beau o cafea, in compania acestei femei atat de dragi sufletului meu, in compania profesorului meu de suflet, din anii de liceu! Te implor, Tu, Doamne- Doamne, trimite-i ingeri sa o aline si sa ii fie talisman in aceasta lupta nedreapta dintre credinta si tagada! Este un om atat de iubit, de bun, de special! Este atata nevoie de el! Ce dor imi este de ea, de anii de liceu! Ce mult o admir, o respect! Ce minune ca exista, ce mirare ca am regasit-o! Ciudat, pe cat de aproape o simt, cand ii aud vocea, aproape ca ma pierd...intr-atat o ador! I-am strecurat printre randurile schimbate, despre sentimentele aparte ce i le port, sper ca tehnologia sa aiba forta sa transmita emotia si empatia si afectiunea ce ii sunt adresate. Poate o ajuta un pic, in aceasta recuperare grea ce o asteapta. Eu, ii sunt alaturi, in suflet si gand, atat cat situatia si ea insasi imi permite.
Dumnezeu sa va aibe in paza Sa, profesorul sufletului meu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)