18 ani de tine, prima mea nascuta!

   Disperarea dintre ganduri si rânduri

Nu încetează să ma uimească tupeul dus la extrem al celui mai nenorocit dintre pamanteni. Timpul scurs, anii adunați în buchetul cu spini al vieții unora dintre noi, nu face decât să adune si mai multa disperare in fiinta. Ignoranta si incapacitatea dăruirii din iubire, ci doar din egoism si grandomanie poleita cu zâmbete meschine aduce odata cu trecerea anilor, doar disperare...ca se duce ata de pe mosorul vieții lor si nu vor fi fost iertati, nu isi vor fi împăcat sufletul îngenuncheat de atata ignoranta si nimicnicie. Încercările disperate dea lungul timpului, prin tertipuri care mai de care mai mojice, de a recupera aparențele atat de înșelătoare, nu fac decât să confirme ceea ce demult stiam ...si anume ca, a  sosit si ziua prea mult visată si așteptată, cea a a datului  de socoteala pentru toate mizeriile făcute si chiar nefăcute inca. Se încheie bilanțul, se trage linie și da...cu virgula! Asa ca se încearcă cu disperare să dea fara. Asa zisele remușcări si revelații divine nu fac casa buna cu acest personaj mizerabil. Si totusi sunt destui naivi care inca mai cred in teatrul de duzină prezentat la scena deschisa, chiar aclamat. Nu si eu! Am mâncat mult prea multe lacrimi amare si am invocat zei si demoni deopotriva, pentru a putea supravietui acestui festin dăruit de acest personaj. Nimicnicia din suflet l'a atins într-un sfarsit, cine ar mai fi crezut ?! Ca de sperat, am sperat. Amalgam de ganduri , sentimente și emotii incearca sa se strecoare acum prin aceste rânduri scrise insa nici ca voi lasa holograma însîngerată din trecut sa mai imi tulbure firea. Aprob o singură frază scrisa de acest mizerabil : " cred ca e destul cat am suferit ". Restul, ce fac referire la ura, iubire, împăcare sufletească, spiritualitate, bine material si Dumnezeu, imi este cu neputinta sa aprob. Si da, este mai mult decat suficient cat am suferit, poate si mai mult decat este permis undeva acolo in legile nescrise ale providentei. Dar nu este suficient pentru a căuta acea împăcare sufletească pe care o invoci tu, nefericitule! Iertarea e doar a lui Dumnezeu, dar ce sa stii tu despre asta...ca sa nu mai zic despre iubire si spiritualitate?!?! Recunosc insa ca te pricepi si tu la ceva, la ura si la bine material. La etichete frumos strălucitoare care iti iau ochii...la suprafata. La  ipocrizie, la manipulări, la șantaj emotional esti chiar expert. La disimularea adevărului, deja o duci la rang de artă. La perversitate mascată, la înșelăciuni. Esti un barito al teatrului absurd.  Spectatorii te aclama doar de Frica repercursiunilor si nu de drag ori recunoaștere a valorii. Întreaga ta fiinta e guvernată de demoni deghizați în îngeri, dintr-o nefericită  întâmplare. Nu suntem toti înzestrați cu capacitatea de a iubi necondiționat.  Unii poartă doar ranchiună, orgolii, invidii si gelozii. Alții sunt dragostea si bunătatea întruchipată. Ce ne-am fi facut cu echilibrul divin daca nu existau si nenorociți ca tine?! Am fi trăit în grădina paradisului o eternitate! Ori, doar tu esti cel nemuritor si atotputernic, cel putin in închipuirea ta diabolică. Sau cumva ai fost străpuns de săgeata revelației divine si ...esti pe moarte ?! De aceea cauti cu disperare împăcarea sufleteasca ?! Aproape ca m'ai păcălit si de data aceasta...aproape! Ce ai fi vrut tu !
Du-te cu Dumnezeul tau, eu raman cu al meu.
Si uite ca se poate si asa, sa existe doi Dumnezeu, ca Unul singur nu are forta sa ne  cuprinda pe amândoi.