Parte dintr'o teza de doctorat...ermetica, postmoderna!
Am ajuns si aici, precum a spus sotul doctorandei de azi. Dap, am ajuns sa fiu parte dintr'un proces academic, extrem de elaborat si de complex. Am ajuns sa iau parte la sustinerea tezei de doctorat ...a cui ?!?! Nici mai mult, nici mai putin, decat ...fix a profesorului sufletului meu din liceu. Adica, sa ne intelegem, nu a fost mama, tatal, ori colegii de breasla, ci eu, pustoaica aceea care s'a indragostit nebuneste de modul de a fi a proaspetei profesoare de Limba si Literatura Romana si Universala de atunci, si Profesorul Doctor in Filologie de acum.
Precum sustinea si subiectul ce s'a sinucis al tezei, " viata este un circ". Tavalugul evenimentelor si oamenilor nu fac altceva decat sa ne consume emotional, psihic, fizic, pana la epuizare, pana la ultima suflare. Unele evenimente si unii oameni. Insa exista si oameni, slavita fie intreaga constelatie, care scot la iveala dintre cele mai gingase si candide si profunde trairi ale fiintei,si numai cei binecuvantati iau parte la o asa intrunire de rang inalt. Am studiat atent prezenta scenica, gesturile, timbrul vocal...bine, cat de atent poate studia un amator indragostit, desigur. Emotiile impletite cu informatiile tehnice, istorice si literare, fac cea mai buna casa cu glasu'i suav si usor pierdut. Concluziile le'au avut profesionistii in masura sa le emita, de altfel, eu doar am observat, am savurat, am proiectat ca printr'o oglinda magica, tinuta ei si a momentului solemn in care i'a fost acordat titlul de Profesor Doctor in Filologie , divin!!!
Fastaceala de la finalul intrunirii si lacrimile din coltul ochilor rimelati si atat de emotionati, m'au uns pe suflet si reprezinta incununarea anilor de studiu, de provocari, de dubii, de dus pana la capat aceasta munca solicitanta de intelectual. Nu e pentru oricine, viata artistilor, in general, si a scriitorilor, in particular, a oamenilor de litere, duce la consum si epuizare, daca nu e traita cu masura, duce la gesturi extreme, caci asa's doar geniile pustii si neintelese. Increderea in ceea ce stii ca detii, in capacitatile si abilitatile tale, oricare ar fi acelea, indiferent de domeniul ales, daca nu este fructificata pana la refuz, ti se poate intoarce impotriva, si din atuul avut dar poate nestiut, iti poate deveni cel mai de temut dusman, geniul se razbuna.
Dar nu si azi! Azi, geniul a fost inteles, aplaudat, poate chiar adulat. Caci pana si in cea mai firava dintre pamanteni, exista o forta si o determinare de neclintit, pana nici gatul taiat in cale nu i'a stat. Iertata'mi fie constructia. Odata ce exista dictionar in care se explica detaliat cum mor scriitorii romani, aceasta exprimare este chiar un comic de situatie.
Sunt mandra de o asa izbanda, a profesorului sufletului meu, nimic nu e intamplator, precum ea insasi mi'a declarat in scris, pe coperta ultima a Lucrarii mele de Diploma. Sunt profund recunoscatoare pentru randurile alese si dea dreptul fericita pentru ca exista in viata mea, mai cu seama, in sufletul meu!
Si, Barbie'i de acum Profesor Doctor...sa crape de ciuda toate caprele din ograda cu viespi, zic!
Am ajuns si aici, precum a spus sotul doctorandei de azi. Dap, am ajuns sa fiu parte dintr'un proces academic, extrem de elaborat si de complex. Am ajuns sa iau parte la sustinerea tezei de doctorat ...a cui ?!?! Nici mai mult, nici mai putin, decat ...fix a profesorului sufletului meu din liceu. Adica, sa ne intelegem, nu a fost mama, tatal, ori colegii de breasla, ci eu, pustoaica aceea care s'a indragostit nebuneste de modul de a fi a proaspetei profesoare de Limba si Literatura Romana si Universala de atunci, si Profesorul Doctor in Filologie de acum.
Precum sustinea si subiectul ce s'a sinucis al tezei, " viata este un circ". Tavalugul evenimentelor si oamenilor nu fac altceva decat sa ne consume emotional, psihic, fizic, pana la epuizare, pana la ultima suflare. Unele evenimente si unii oameni. Insa exista si oameni, slavita fie intreaga constelatie, care scot la iveala dintre cele mai gingase si candide si profunde trairi ale fiintei,si numai cei binecuvantati iau parte la o asa intrunire de rang inalt. Am studiat atent prezenta scenica, gesturile, timbrul vocal...bine, cat de atent poate studia un amator indragostit, desigur. Emotiile impletite cu informatiile tehnice, istorice si literare, fac cea mai buna casa cu glasu'i suav si usor pierdut. Concluziile le'au avut profesionistii in masura sa le emita, de altfel, eu doar am observat, am savurat, am proiectat ca printr'o oglinda magica, tinuta ei si a momentului solemn in care i'a fost acordat titlul de Profesor Doctor in Filologie , divin!!!
Fastaceala de la finalul intrunirii si lacrimile din coltul ochilor rimelati si atat de emotionati, m'au uns pe suflet si reprezinta incununarea anilor de studiu, de provocari, de dubii, de dus pana la capat aceasta munca solicitanta de intelectual. Nu e pentru oricine, viata artistilor, in general, si a scriitorilor, in particular, a oamenilor de litere, duce la consum si epuizare, daca nu e traita cu masura, duce la gesturi extreme, caci asa's doar geniile pustii si neintelese. Increderea in ceea ce stii ca detii, in capacitatile si abilitatile tale, oricare ar fi acelea, indiferent de domeniul ales, daca nu este fructificata pana la refuz, ti se poate intoarce impotriva, si din atuul avut dar poate nestiut, iti poate deveni cel mai de temut dusman, geniul se razbuna.
Dar nu si azi! Azi, geniul a fost inteles, aplaudat, poate chiar adulat. Caci pana si in cea mai firava dintre pamanteni, exista o forta si o determinare de neclintit, pana nici gatul taiat in cale nu i'a stat. Iertata'mi fie constructia. Odata ce exista dictionar in care se explica detaliat cum mor scriitorii romani, aceasta exprimare este chiar un comic de situatie.
Sunt mandra de o asa izbanda, a profesorului sufletului meu, nimic nu e intamplator, precum ea insasi mi'a declarat in scris, pe coperta ultima a Lucrarii mele de Diploma. Sunt profund recunoscatoare pentru randurile alese si dea dreptul fericita pentru ca exista in viata mea, mai cu seama, in sufletul meu!
Si, Barbie'i de acum Profesor Doctor...sa crape de ciuda toate caprele din ograda cu viespi, zic!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)