Cand emotiile dau pe afara!

Ce faci cu toate trairile si emotiile si gandurile pe care le porti ascunse inlauntru'ti ?! Si pe care oricat le'ai expune, nu iti sunt pe deplin intelese. Ce faci cu simtirile cele mai profunde, cui i le impartasesti, cine are nevoie de ele, cine le vrea cunoscute ?! Zicala " dragoste cu sila" pare ca'si are samburele ei de adevar. Insa aici nu este vorba de o exagerare in exprimare, ci de o emotie ce a dat pur si simplu pe afara! Prea mult timp a stat cuminte la adapostul interiorului. Si cand in sfarsit a capatat curaj si sens, este prost inteleasa. Tacerea si discretia unor asa emotii duce la interpretari si presupuneri. De cele mai multe ori. Echilibrul dintre a simti si a stii este atat de firav, incat il poti rasturna din prea multa emotie, nu din exces de zel. Reprimarea asta controlata face ravagii in adancu'ti convalescent. Trecerea asta brusca de la agonie la extaz, te epuizeaza emotional. Si deabia iti mai revenisesi putin in fire. Cuvintele o iau la goana, mai ceva ca sentimentele ce pana acum le'ai reprimat. Si crezi ca daca le spui, esti inteles. Pe naiba! Ti se intorc impotriva, ca un bulgare de zapada. Si se  topesc ca fulgii de nea . Si intreaga ta fiinta ti'e ingenuncheata, iar. Pentru ca ai ales sa simti cu voce tare si nu doar inlauntru'ti, in tacere. Ce e mult, strică, da pe afara. Cum poate strica impartasirea unor emotii atat de autentice si profunde, nu am sa pricep vreodata. Si mai ne intrebam apoi  de unde survine distantarea, tacerea...ce paradox!