Cand sangele chiar nu se face apa...
Providenta are asa un stil parsiv de a te musca de fata, mai ceva ca Leoaica, tanara iubirea, a lui Nichita. Cand spui ca nimeni si nimic nu mai poate intoarce soarta ta, care oricum este deja de muuult scrisă, te loveste in plex, aducerea aminte a vremurilor traite cu atata ardoare si fericire. Caci ani la rand, inca de la regasirea ta, sufletul mi'a fost in sfarsit alinat, cu a ta dragoste impartasita. Timpul s'a scurs, probleme au venit peste noi tavalug, precum un bulgare de nea. Am rezistat cat am putut, insa aceeasi providenta frivola ne'a indepartat, fix cand credeam ca suntem cel mai aproape una de cealalta. Au fost orgolii si rani adanci de ambele parti, imposibil de stapanit. Viata pare ca ne'a invins iar. Fiecare si'a trait destinul dupa cum s'a priceput mai bine, suspinand din cand in cand la readucerea aminte a ceea ce a fost, la ceea ce ar fi putut sa fie si nu a mai fost, din varii si absurde motive. Si, out of the bloom, intr-o seara din Saptamana Mare, te pocneste peste inima si ganduri, un film, unul in care toate erau posibile, in care curgea doar lapte si miere, pe ringul de dans. In care rasul si contopirea cu tine, m'au facut cea mai fericita dintre mirese. Parea ca de data asta, noi doua am dat cu providenta de ring...iti amintesti ?! Si cum se spune ca nimic nu este intamplator si toate se intampla cu un motiv si fix cand te astepti cel mai putin, am simtit sa te caut...asa cum ai simtit si tu candva. Stangacia si timpul scurs impletite cu emotia si teama de reactie, m'au facut cu nervii nervosi, aia pe care tu ai zis ca de la o varsta nu prea ii mai ai bine pusi. Abia i'am tinut in frau! Schimbul se replici retinute si ici- colo, scapate din prea mult autocontrol interior, mi'a readus un suras timid pe chip...poate inca o nunta ne va lega iar, asa cum ne'a legat aceea, a mea. Asadar, au trecut peste noi atatea averse, furtuni, ploi, sori , bucurii si nenorociri...pentru ca o noua incercare de apropiere sa fie facuta cu alai si intr'un alt ring de dans. Poate ca este precum spui: sangele, apa nu se face. Eu aveam niscaiva dubii in acest sens, iti recunosc...poate datorita antecedentelor din trecut. Insa precum tot tu spui: mortii cu mortii si vii cu vii. Poate ca...am patimit destul, amandoua, fiecare in partea ei de lume si de viata. Poate, cele prin cate am trecut impreuna si separat, ne vor da deacum curajul si forta sa redevenim ceea ce dintotdeauna am fost...surori! Cu bune, cu greseli, cu zambete, cu dureri, cu dragoste...pentru restul zilelor ce ne'au mai ramas, cate or fi. Ma emotioneaza ca vei fi o mireasa lila, culoarea ta preferata, si de cand te'am cunoscut, si a mea. Te rog, ia'ma de mana, asa cum te-am luat si eu candva, si...hai sa fim, sa traim, sa simtim...ajunge cat am inghitit in sec, una de dorul celeilalte.
Iarta'ma, iti multumesc, te iubesc, sora mea!
Providenta are asa un stil parsiv de a te musca de fata, mai ceva ca Leoaica, tanara iubirea, a lui Nichita. Cand spui ca nimeni si nimic nu mai poate intoarce soarta ta, care oricum este deja de muuult scrisă, te loveste in plex, aducerea aminte a vremurilor traite cu atata ardoare si fericire. Caci ani la rand, inca de la regasirea ta, sufletul mi'a fost in sfarsit alinat, cu a ta dragoste impartasita. Timpul s'a scurs, probleme au venit peste noi tavalug, precum un bulgare de nea. Am rezistat cat am putut, insa aceeasi providenta frivola ne'a indepartat, fix cand credeam ca suntem cel mai aproape una de cealalta. Au fost orgolii si rani adanci de ambele parti, imposibil de stapanit. Viata pare ca ne'a invins iar. Fiecare si'a trait destinul dupa cum s'a priceput mai bine, suspinand din cand in cand la readucerea aminte a ceea ce a fost, la ceea ce ar fi putut sa fie si nu a mai fost, din varii si absurde motive. Si, out of the bloom, intr-o seara din Saptamana Mare, te pocneste peste inima si ganduri, un film, unul in care toate erau posibile, in care curgea doar lapte si miere, pe ringul de dans. In care rasul si contopirea cu tine, m'au facut cea mai fericita dintre mirese. Parea ca de data asta, noi doua am dat cu providenta de ring...iti amintesti ?! Si cum se spune ca nimic nu este intamplator si toate se intampla cu un motiv si fix cand te astepti cel mai putin, am simtit sa te caut...asa cum ai simtit si tu candva. Stangacia si timpul scurs impletite cu emotia si teama de reactie, m'au facut cu nervii nervosi, aia pe care tu ai zis ca de la o varsta nu prea ii mai ai bine pusi. Abia i'am tinut in frau! Schimbul se replici retinute si ici- colo, scapate din prea mult autocontrol interior, mi'a readus un suras timid pe chip...poate inca o nunta ne va lega iar, asa cum ne'a legat aceea, a mea. Asadar, au trecut peste noi atatea averse, furtuni, ploi, sori , bucurii si nenorociri...pentru ca o noua incercare de apropiere sa fie facuta cu alai si intr'un alt ring de dans. Poate ca este precum spui: sangele, apa nu se face. Eu aveam niscaiva dubii in acest sens, iti recunosc...poate datorita antecedentelor din trecut. Insa precum tot tu spui: mortii cu mortii si vii cu vii. Poate ca...am patimit destul, amandoua, fiecare in partea ei de lume si de viata. Poate, cele prin cate am trecut impreuna si separat, ne vor da deacum curajul si forta sa redevenim ceea ce dintotdeauna am fost...surori! Cu bune, cu greseli, cu zambete, cu dureri, cu dragoste...pentru restul zilelor ce ne'au mai ramas, cate or fi. Ma emotioneaza ca vei fi o mireasa lila, culoarea ta preferata, si de cand te'am cunoscut, si a mea. Te rog, ia'ma de mana, asa cum te-am luat si eu candva, si...hai sa fim, sa traim, sa simtim...ajunge cat am inghitit in sec, una de dorul celeilalte.
Iarta'ma, iti multumesc, te iubesc, sora mea!
He ,he ,he ...ce-i frumos si lui D-zeu place ! Tot timpul am zis ca eu sunt cu aventura vietii si tu cu scrisul si cuvintele asezate pe foaie in ordine...si uite ca am avut dreptate si ce ma bucura cel mai mult ca inca citesti printre randuri si asta este bine ! Pai sa o luam incet ,incet dar sigur pe un nou drum , sa fie el lin fara piedici . Poate de data asta ata innodata s-a transformat ,(la fel ca pantoful ei ) in sarma oteloasa si nu se mai rupe ! Tot timpul ai existat acolo ,chiar daca .....au fost unele neintelegeri si alterari ,timpul vindeca sufletele ...cred ca a venit timpul nostru , te iau de mana si-ti spun sa ai un paste linistit ,sora mea bebe ��
RăspundețiȘtergereSi eu care credeam ca ma pricep la cuvinte, cat de cat...ce as mai putea replica la un asemena raspuns ?! Poate doar sa te strang tare de mana si de suflet...poate a treia oara e cu noroc...ar cam fi cazul, nu de alta! Iti multumesc! Paste fericit...intr'adevar!
Ștergere