Protectie divina

 Ce faci cand comiti o greseala, si lucrurile par sa scape de sub control, desi paradoxal, pe ici- colo, par ca se aseaza ? Iti indrepti privirea spre cer!

Relatia aceasta complicata si fragila deopotriva cu cerul, mai exact cu Barbosul din El, trebuie neaparat clarificata, pana nu e prea tarziu.

Am avut ceva cumpene in viata mea, si am fost pusa in situatia de a cere protectie divina, ajutor de undeva din neant. Cum este cazul si acum cand ruga si reintoarcerea in lacasul sfant, la slujba de Duminica, este tot ce mi'a mai ramas in incercarea aproape disperata de a indrepta greseala facuta, de a plati cumva fapta comisa. 

Mare mi'a fost insa surpriza cand am vazut ca biserica a devenit neincapatoare, cu oameni de toate culorile, imbracati de sarbatoare sau mult prea casual, comod. Tineri, batrani, copii, cu carje, cu baston, cu batic, fara,    in fusta, sau in pantaloni ( femeile si fetele) , in camasa si pantaloni scurti sau sandale  ( barbatii si baietii). Cu masca sau fara.

Multi stiau ritualul rugaciunilor si ordinea si le rosteau cu voce tare.

Fara prea multa evlavie, adica acea habotnicie in exces, care este orice altceva insa nu credinta, in umila mea opinie.

Corul a facut ca slujba sa devina una aparte, sa te patrunda pana acolo unde nu credeai ca e posibil, in strafundul fiintei.

Am simtit nevoia sa plang, m'am simtit murdara, pacatoasa, plina de furie si rusine pentru unele ganduri si sentimente ce le ascund inlauntru'mi. 

M'am simtit atat de vulnerabila si de speriata.

Discursul preotului de la finalul slujbei a fost ciresica de pe tort.

Cat poate insemna o atitudine sau lipsa acesteia in mersul lumii, are forta sa schimbe vieti!

Nu stiu daca neaparat cineva ne poarta sambetele sau este doar o inchipuire, insa am simtit ca este urgenta nevoie de o luare de masuri, de atitudine, cumva, de undeva de sus, din cer, pentru ca aici pe pamant sa fie iar bine si sa se reaseze toate la locul lor.

Se spune ca pana la cer insa, te mananca sfintii. Eu sper sa apuc pana atunci, sa ma rog lor, si Ei/ El sa imi asculte rugile.

Sa nu fie prea tarziu.

Amin!