Sf. ION 2026

 Primul Ion in care este o liniste absurda, peste tot. In casa si afara, deopotriva. In care telefonul nu suna, nu ma astept sa primesc vrun apel. Nici urma de prietenul carabus. Desi l'am visat noptile trecute. 

Am fost sa iau aghiazma, am aprins lumanari pentru bunici, mama si fosta soacra ( ca are mult de lucru cu fi'su ala renegat, poate macar din vesnicie va stii ce sa faca).

Asta pentru ca nu l'am primit pe popa cu botezul de Boboteaza. Fapt pentru care mi s'a reconfirmat ca fi'mea a mare este in faza in care se da atee. Nici nu avea cum sa fie vreo evlavioasa, avand in vedere ce a experimentat, nu o judec, nu am acest drept. Dar pot spera ca va depasi aceasta faza, cand se va vindeca. Daca se va vindeca. In viata asta.

Cum de altfel, nici eu nu stiu daca ma pot vindeca, pot doar incerca, or imi voi fi pierdut mintile complet, caci sufletul e in coma deja de ceva timp.

Citesc, plang, vizionez filme, ies afara din casa de bezmetica, de una singura.

Imi impun sa nu ma mai gandesc, sa imi reneg emotii, sentimente, pareri. Ca sa nu ma prabusesc mental, fizic. Ca emotional, oh, Doamne, doar Tu stii cu adevarat ce este in sufletul meu!

In unele zile imi iese de minune. Sunt specialista la a ascunde dureri de nepovestit in spatele unui zambet larg si umorului sarcastic si fin.

Si in astfel de zile, visez la  tot ce nu am putut avea in incercarea disperata de a ma vindeca, de a nu mai durea atat.

Imi tot ies in cale, sub diverse forme, relatii intre femeie- femeie si dinamica si psihologia din interior e dincolo de orice inchipuire si ratiune logica. Cat este patologie si cat este realitate ?

Deocamdata sunt in faza in care cred ca suferinta e inca prezenta, in procent suficient de ridicat incat sa imi doresc, poate in' constient, sa experimentez o astfel de relatie. Sa vad daca mai ma doare. Si cat.

Oare ma poate vindeca, sau inebuni iremediabil ?

Oare as fi capabila sa ma arunc in acest joc al seductiei, as domina sau m'as lasa dominata, ca de altfel, cum m'am lasat toata viata mea in anumite contexte ?

Omul e animal, prin geneza. Instinctele primare exista in adn. Ca unii le activeaza mai intens si des decat altii, asta e o alta discutie. 

Mereu am fost deschisa in ceea ce priveste asternutul, desi am niscaiva limite si retineri, ce'i drept. Nu cred ca am nimerit partenerul/ partenera potrivita inca, pentru a imi da frau liber simturilor.

Dar stiu exact ce ma face sa vibrez, ca femeie, suflet, spirit, sa tremur de emotie si placere, am regasit in filele cartilor citite si in scenariile filmelor vizionate.

Poate voi avea ocazia sa si exprimentez  in viata reala, nu doar in vise. 

Nu ma grabesc, sper doar sa mai am timp la dispozitie, printre indatoririle unei mame singure.

Ca doar asta am fost pana acum: mama si fosta sotie. Timp de 19 ani, aproape. 

Nu ma plang, asta am ales. Asumat. 

Dar cum viata e mereu surprinzatoare, acum, aleg, sa ma regasesc ca femeie, sau ce mama naibii oi mai fi, ce spirit ancestral sau intunecat oi fi devenit.

Intre timp. 

In ultimul timp.