18 ani de tine, prima mea nascuta!

nu doresc nici unui parinte, oricat de parinte ar fi sau nu, sa treaca prin ce am trecut eu cu ingerasii mei, in ultima jumatate de luna. d p data d 13 febr. pana p data d 28, am fost internata, mai intai cu victor.apoi, ne-a urmat si viviana. ma imparteam cand la unul, cand la celalalt.
erau in saloane separate. cam 4 zile si nopti, am facut rondul d l salonul 5 la 6 si invers. n-am pus geana p geana o secunda macar.m-am topit p picioare, dar nu am adormit. am stat treaza s le simt respiratia, s l veghez somnul, fiecare suspin, tresarire. cred k am avut si cateva secunde de nebunie, insa zorii zilei ma readuceau mereu p linia de plutire.cate ganduri nerostite! cat d mult mi-a plans inima!este dar cu neputinta sa descriu acest cosmar.s ma intreb acum....tardiv, o stiu prea bine. de ce exista atata durere? atatea lacrimi patimase?s cum de rezisti ? de unde iti iei rezerva de supravietuire?raspunsul sta in gandurile s sufletele fiecarei mame, care este MAMA. orice intrebare, aparent fara raspuns, isi gaseste unul. si eu l-am gasit.pt. ei doi, ingerasii mei, sunt dispusa sa platesc cel mai inalt tribut: gandul si sufletul meu de mama. le dau pe sanatatea spirituala, trupeasca si psihica a copiilor mei. dau viata mea toata pt. zambetul lor sanatos si fericit!