Preludiul

 Se spune ca viata bate filmul. 

Deocamdata sunt la film. Viata mea a avut alte lupte de dat in alte filme.

Am remarcat ca preludiul intre doi parteneri, un el si o ea , difera de cel dintre ea si ea iar cel dintre el si el seamana cu cel dintre ea si ea.

Si pot spune ca  imi place din ce in ce mai mult preludiul dintre o ea si o ea. Intre un el si o ea  am experimentat si eu , intr'o alta viata. 

Nu mai doresc. Poate din cauza a ceea ce s'a intamplat inspre sfarsitul casniciei noastre. Nu mai suport ideea de barbat, sa fiu atinsa in vreun fel, fie si pe umar. Imbracata fiind. De imbratisat ori sarutat, nici nu incape vorba. Daramite de iubit si de facut dragoste sau sex.

Dinamica, jocul de cuvinte, mimica, gesturile, freamatul, respiratia, gemetele, contextul. Povestea.

Eu recunosc ca am mimat orgasmul in unele partide, pentru placerea lui. Au fost insa si partide ce m'au sstisfacut pe deplin, a existat dintotdeauna o chimie fizica intre noi, asta cred ca m'a si tinut atata timp langa el. Preludiul insa nu a existat dintotdeauna. A trebuit invatat, exersat, pentru a duce cu adevarat la orgasm si placere de ambele parti. Ne'a iesit de cele mai multe ori. Iar cand nu ne'a mai iesit, ne'am despartit. De tot. Ciudat este ca, nici macar o data de cand sunt singura nu m'am mai gandit la relatia noastra sexuala, doar acum, ca sa fac o paralela intre preludii. Odata ce am decis sa nu mai fiu partenera lui de viata si de asternut,  nu m'am mai gandit la asta, nu ii duc lipsa ca barbat, nu mi'e dor de partidele cu el. Nu am avut vise erotice cu el. 

Insa de cand am descoperit platformele de filme si rose'ul, mi s'a deschis apetitul pentru relatiile dintre ea si ea, si recunosc ca imi place al naibii preludiul dintre ele. Altceva!

Paradoxal este ca, eu credeam despre mine ca sunt deschisa in gandire spre noi experiente. Nici vorba! Ce mi'au vazut ochii, oh, doamne, orgasm!

Fifty shades of Gray reloaded! Iar eu am citit cartea, nu am vazut filmul, sa fim bine intelesi! In Engleza, chiar, tocmai ca sa nu pierd din preludiu. 

Problemele apar insa, dupa, caci, da, ar fi fost prea simplu si frumos sa nu. Atunci cand dupa preludiu si actul in sine de dragoste si sex, mintea o ia la sanatoasa pe campii. Si te perpelesti sa iti explici si sa intelegi ce tocmai s'a intamplat. Si, bineinteles ca nu esti capabil. Ce minunat!

Asadar, acest preludiu este doar despre sex sau este si despre dragoste ?! Este despre o descarcare a energiilor din trup sau si despre emotii si sentimente ?! Cred ca aici e de fapt esenta. 

Pentru ca o femeie cand alege sa iubeasca, o face cu inima, cu mintea si cu trupul. 

Cand alege sa insele, o face mai intai cu mintea, apoi cu inima si trupul. 

Iar cand alege sa plece, o face tot cu inima, cu mintea si cu trupul. Ca atunci camd a ales sa iubeasca. Ce paradox! 

Eu cel putin asa sunt. Nu am inselat.  Mi'au fost inselate insa, asteptarile si calcata in picioare, iubirea. Posibil chiar si demnitatea, pana intr'un punct. Si am iubit dincolo de orice ratiune si granite si limite. Mai mult decat m'am iubit pe mine, ca de fapt, nici nu cred ca m'am iubit, ci doar am iubit, crezand ca  pot compensa cumva acest gol. Nope. Nu am putut. Ba mai mult, a murit tot ce am simtit si iubirea pentru care am pledat si barbatul , s'au preschimbat in scrum. Ca si cum nici nu ar fi existat vreodata, sau daca totusi a existat, a fost clar intr'o alta viata. 

Cred ca daca mi'as mai permite vreodata sa simt ceva pentru cineva, va trebui sa ma excite intelectual si mental mai intai. Sa ma dezmierde din priviri, sa imi atinga cea mai sensibila coarda, sufletul ranit si impietrit, fara ca macar sa imi atinga trupul. Abia apoi preludiul fizic. 

Si mai cred ca vreau sa fie o ea. Nu un el. 

Ca sa am cu ce  compara, macar de amorul povestii.