Ziua Internationala A Copilului, 1 Iunie 2012
"Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti (...) si la alte jocuri si jucarii, pline de hazul si farmecul copilaresc, parca imi salta si acum inima de bucurie!"...asa incep amintirile povestilor nemuritoare ale marelui si mult indragitului nostru Ion Creanga. Pofta de viata cu care si-a insufletit povestile, modul aparte de a le acorda copilarie vesnica, si refuzul de a fi uitate, au facut din umilul satuc Humulesti, o legenda vie, si astazi, in inimile unora dintre noi. Copilaria, traita la intensitate maxima, cu emotii autentice, neatinse de greutati si oameni mari, este "testamentul" lasat in urma sa...a cresterii, a maturitatii, a disparitiei.
Ce om mare, astazi, nu isi doreste, fie si pentru o clipa, sa redevina din nou copil?! Sa uite de griji, de lipsuri, de dureri, de responsabilitati? Sa fie din nou el, in lumea lui de poveste, cu zane, feti-frumosi, dragoni, monstri inchipuiti, dar cat se poate de reali? Sa aiba bagheta magica, sa schimbe lumea, sa transforme soarele in luna? Sa fie centrul intregului univers? Caci toate acestea inseamna copilarie...campii pline de flori multicolore, pasari ciripind, parauri sipotind. Cine nu isi doreste sa resimta gustul unic al cozonacului din casa bunicii? sau mersul la taiat de lemne din padure, cu trasura bunicului? Sa isi resfete nasul cu mirosul de iarba proaspat cosita? Sa se cocoate in copac, la furat de cirese? Sa se furiseze la scaldat? Si cate astfel de amintiri nu purtam fiecare dintre noi, bine ascunse, intr-un colt de suflet?! Si chiar daca am devenit oameni mari, acestea nu-si vor gasi uitarea niciodata.
Copilarie, unde esti? Intoarce-te si vezi ce ai lasat in urma ta.. Te rog, indura-te de sufletu-mi incarcat si obosit..si revino, in sufletul fiecaruia dintre noi, oamenii mari, pentru a sti sa ne bucuram de ce insemni tu pentru fiecare suflet de copil. Ai inca o sansa...ziua de 1 Iunie a fiecarui an, daca zi de zi, nu reusesti. Orice copil merita sa aiba copilaria lui iar amintirile ei sa fie nemuritoare, ca in povestile lui Ion Creanga. Si fiecare suflet de copil sa devina nemuritor. Si imaginatia lui sa nu-si gaseasca limite. Razi om mare, la soare si el iti va readuce copilaria in suflet!
De la un suflet de om mare, cu greu dor de a redeveni copil..
"Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti (...) si la alte jocuri si jucarii, pline de hazul si farmecul copilaresc, parca imi salta si acum inima de bucurie!"...asa incep amintirile povestilor nemuritoare ale marelui si mult indragitului nostru Ion Creanga. Pofta de viata cu care si-a insufletit povestile, modul aparte de a le acorda copilarie vesnica, si refuzul de a fi uitate, au facut din umilul satuc Humulesti, o legenda vie, si astazi, in inimile unora dintre noi. Copilaria, traita la intensitate maxima, cu emotii autentice, neatinse de greutati si oameni mari, este "testamentul" lasat in urma sa...a cresterii, a maturitatii, a disparitiei.
Ce om mare, astazi, nu isi doreste, fie si pentru o clipa, sa redevina din nou copil?! Sa uite de griji, de lipsuri, de dureri, de responsabilitati? Sa fie din nou el, in lumea lui de poveste, cu zane, feti-frumosi, dragoni, monstri inchipuiti, dar cat se poate de reali? Sa aiba bagheta magica, sa schimbe lumea, sa transforme soarele in luna? Sa fie centrul intregului univers? Caci toate acestea inseamna copilarie...campii pline de flori multicolore, pasari ciripind, parauri sipotind. Cine nu isi doreste sa resimta gustul unic al cozonacului din casa bunicii? sau mersul la taiat de lemne din padure, cu trasura bunicului? Sa isi resfete nasul cu mirosul de iarba proaspat cosita? Sa se cocoate in copac, la furat de cirese? Sa se furiseze la scaldat? Si cate astfel de amintiri nu purtam fiecare dintre noi, bine ascunse, intr-un colt de suflet?! Si chiar daca am devenit oameni mari, acestea nu-si vor gasi uitarea niciodata.
Copilarie, unde esti? Intoarce-te si vezi ce ai lasat in urma ta.. Te rog, indura-te de sufletu-mi incarcat si obosit..si revino, in sufletul fiecaruia dintre noi, oamenii mari, pentru a sti sa ne bucuram de ce insemni tu pentru fiecare suflet de copil. Ai inca o sansa...ziua de 1 Iunie a fiecarui an, daca zi de zi, nu reusesti. Orice copil merita sa aiba copilaria lui iar amintirile ei sa fie nemuritoare, ca in povestile lui Ion Creanga. Si fiecare suflet de copil sa devina nemuritor. Si imaginatia lui sa nu-si gaseasca limite. Razi om mare, la soare si el iti va readuce copilaria in suflet!
De la un suflet de om mare, cu greu dor de a redeveni copil..
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)