epilog pentru sora mea :)
"....am venit aici cu toata dragostea de odinioara, pe care am pastrat-o neatinsa si vad pe zi ce trece ca inima ei infloreste din nou.
am incercat sa inteleg de ce i se-ntampla sa stea de vorba cu mine si, din senin, sa-i vad o lacrima, in timpce ea a ramas cu gandul in alta parte, ca atunci cand iti amintesi de ceva ce te doare.nu primeam niciodata explicatii, doar motivatii copilaresti.nicio bucurie nu parea intreaga.
acum stiu: starea aceea venea dintr-o singuratate apasatoare, desi e inconjurata zilnic de atatia oameni, singuratatea omului in adancul sufletului sau.sa incerci zilnic sa ai grija sa nu-i superi pe cei din jur, sa nu reactionezi pripit, sa nu ceri ajutor nici macar de la cei dragi, obisnuita sa fii tu "stalpul", umarul pe care ei se spijina. e prea mult pt. un copil de 26 de ani.caci a sarit etape improtante din viata ei, , nu si-a trait copilaria, adolescenta, asa a fost sa fie...exista un pret pt. toate in viata..
acum o vad zambind. sunt aici, a scapat de singuratate, de izolarea acea interioara. cred ca incerca atat de mult sa-si gaseasca echilibrul, sa nu mai sufere, pacalindu-se ca munca si terapia prin zambet o pot vindeca, incat nu si-a dat seama ca se inchide, de fapt , in sine, ca fuge de adevar...
acum adorm cu mainile in parul ei si o vad ca se destinde, a inceput sa-si dezmorteasca sufltul, si sa se lase rasfatata de mine, sora ei, nu-i este teama, stie ca poate avea incredere deplina, ca vorbele nu-i sunt rastalmacite...
multi o invidiaza pt. ceea ce este, pt. realizarile ei, insa nu stiu ca toate s-au facut cu sacrificii.si poate ca sacrficiul suprem a fost dragostea. se hranea cu ea, ii era sursa de inspiratie, energia de care avea nevoie sa merga mai departe..
s-a dovedit in a nu fi un atu puterea- sau slabiciunea ?- de a iubi, pt. ca nu a ajutat-o indeajuns.este un om ca toti ceilalti- nu e perfecta, nici nu pretinde ca ar fi, greseste, o ia de la capat, nu are orgoliul de a nu recunoaste, incearca sa repare- si eu o iubesc neconditionat, caci asta inseamna a iubi ce adevarat- sa cunosti omul pana la capat si sa-l iubesti la fel de mult, cu totul, aceasta e proba de foc.
nu-i nimic, sunt destui care o admira, poate chiar o urasc fiindca le sta in drum, in fond, nu-i asa, invidia e tot o forma de recunoastere a valorii.
dar eu am sa-i amintesc, zi de zi, cat de mult o iubesc."
"....am venit aici cu toata dragostea de odinioara, pe care am pastrat-o neatinsa si vad pe zi ce trece ca inima ei infloreste din nou.
am incercat sa inteleg de ce i se-ntampla sa stea de vorba cu mine si, din senin, sa-i vad o lacrima, in timpce ea a ramas cu gandul in alta parte, ca atunci cand iti amintesi de ceva ce te doare.nu primeam niciodata explicatii, doar motivatii copilaresti.nicio bucurie nu parea intreaga.
acum stiu: starea aceea venea dintr-o singuratate apasatoare, desi e inconjurata zilnic de atatia oameni, singuratatea omului in adancul sufletului sau.sa incerci zilnic sa ai grija sa nu-i superi pe cei din jur, sa nu reactionezi pripit, sa nu ceri ajutor nici macar de la cei dragi, obisnuita sa fii tu "stalpul", umarul pe care ei se spijina. e prea mult pt. un copil de 26 de ani.caci a sarit etape improtante din viata ei, , nu si-a trait copilaria, adolescenta, asa a fost sa fie...exista un pret pt. toate in viata..
acum o vad zambind. sunt aici, a scapat de singuratate, de izolarea acea interioara. cred ca incerca atat de mult sa-si gaseasca echilibrul, sa nu mai sufere, pacalindu-se ca munca si terapia prin zambet o pot vindeca, incat nu si-a dat seama ca se inchide, de fapt , in sine, ca fuge de adevar...
acum adorm cu mainile in parul ei si o vad ca se destinde, a inceput sa-si dezmorteasca sufltul, si sa se lase rasfatata de mine, sora ei, nu-i este teama, stie ca poate avea incredere deplina, ca vorbele nu-i sunt rastalmacite...
multi o invidiaza pt. ceea ce este, pt. realizarile ei, insa nu stiu ca toate s-au facut cu sacrificii.si poate ca sacrficiul suprem a fost dragostea. se hranea cu ea, ii era sursa de inspiratie, energia de care avea nevoie sa merga mai departe..
s-a dovedit in a nu fi un atu puterea- sau slabiciunea ?- de a iubi, pt. ca nu a ajutat-o indeajuns.este un om ca toti ceilalti- nu e perfecta, nici nu pretinde ca ar fi, greseste, o ia de la capat, nu are orgoliul de a nu recunoaste, incearca sa repare- si eu o iubesc neconditionat, caci asta inseamna a iubi ce adevarat- sa cunosti omul pana la capat si sa-l iubesti la fel de mult, cu totul, aceasta e proba de foc.
nu-i nimic, sunt destui care o admira, poate chiar o urasc fiindca le sta in drum, in fond, nu-i asa, invidia e tot o forma de recunoastere a valorii.
dar eu am sa-i amintesc, zi de zi, cat de mult o iubesc."
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)