18 ani de tine, prima mea nascuta!

toamna, sau buburuza din suflet

cad la pamant, agale
frunzele, una cate una
culori aramii
se intrezaresc
printre razele de soare
copacii suspina adanc
in amurgul de seara
cararea-i acum un curcubeu
 de frunze bizare
parcul e pustiu, banca solitara
nici urma de pasi in zare
timpul a incremenit
peisajul incet se dezmorteste
timid, paseste
printre culori felurite
o buburuza mica
cu ochi-i albastru ca cerul
cu  glas cristalin
 si un zambet  divin
pe covorul din frunze mii
se asterne cat ai clipi
acea buburuza cu pete aramii
toamna un nume i-a dat
este buburuza din suflet
buburuza mea,
chiar ea,
viviana !