18 ani de tine, prima mea nascuta!

despre oamenii speciali din viata tigrului meu si mai special..


cand Dumnezeu a decis sa mi-l trimita pe Victor, intreaga mea viziune asupra lumii s-a sfaramat in mii de particule, pe loc. constientizarea, acceptarea si iubirea conditiei lui aparte si implicit, si a mea, de tanara mamica si de copil cu nevoi ceva mai speciale decat ale Vivianei, a trebuit sa se faca tot pe loc, mai exact , in momentul cand am fost sfatuita de binevoitorii si atotcunoscatorii din preajma, sa il abandonez la maternitate, caci am deja o fetita sanatoasa acasa. sa muriti voi ? pai, l-ati purtat voi 9 luni in pantece, pe el sau pe Viviana, ilustriilor ?! stiti voi oare prin ce calvar emotional si psihic am trecut eu de cand l-am nascut si pana in prezent ?! si cu cati m-am batut, la propriu, sa il am si pe el, alaturi de Vivi, surioara lui mai mare ?! si sa-l cresc, asa cum ma duce pe mine capul si inima, impreuna cu surioara lui, netotilor!!! si sa-l feresc de toti bagatorii in seama, si sa-l fac vazut doar celor cu care sufletul lui rezoneaza...sa-l fac fratiorul Vivianei, sange din sangele meu, amandoi purtati in pantecul meu si nascuti natural, dupa ore de travaliu si chin, si recuperari lungi si dureroase...pentru ca prejudecatile celor din jur sa rastorn ?!??! si documentarea a ceea ce presupune o astfel de conditie si ce sanse sunt, reale, si nu inchipuite, sa gasim cea mai buna varianta de recuperare, inspre o viata cat mai aproape de normalitate si adevar ?!! pentru a fi acceptat ca fratiorul lui Vivi si integrat in societate, ca sa nu fie izolat si marginalizat...batjocorit si umilit...stiti voi, ignorantilor, ce inseamna sa ti se spuna ca viata alaturi si de el va fi un chin, si mai bine, nu ?!???!!! pai, cum ma, sa-l abandonez , nu e suficient ca eu am fost abandonata, la randu-mi, in trecut, in frageda copilarie ?!? sa fac aceeasi greseala capitala, pentru ca la 18 ani, sa-l caut si sa ma tarasc pe jos, in explicatii si regrete ?? ba, baiatule, voi sunteti dea dreptul imbecili, idioti si irecuperabili!!! EU NU IMI VOI ABANDONA NICIODATA COPIII, VOI MURI CU EI DE GAT, CHIT CA VOI DORMI CU EI SUB POD, DAR DE LASAT ORI DE DAT SPRE ADOPTIE, NU-I DAU, PENTRU TOATA AVEREA UNIVERSULUI ASTA !!!! ajunge ca am fost eu cea adoptata, e timpul sa rupem acest lant al durerii si neputintei!!! prin cate am trecut eu cu copiii mei, nu aveti voi viata sa auziti si sa pricepeti. unde mama lui proces verbal ati fost cand s-a imblnavit Victor, apoi Vivi, apoi Violeta, si am fost la un pas sa innebunesc, de oboseala si de disperare, singura, cu ei in spital ?!! unde dracu ati fost cand Violeta a intrat in coma, cand Vivi a avut acea eruptie agresiva pe fata ?!!! atunci nu v-ati mai dat cu parerea, nici numarul de telefon nu vi l-ati mai amintit...asa ca, va rog sa ma scutiti de grija voastra, caci nu-mi trebuie, nici macar de salut. am inceput sa am grave alergii la grija in exces, dupa renasterea mea si a copiilor mei din cenusa! si sa mi se tot sugereze, mai subtil sau pe fata, cum ar fi mai bine sa imi cresc copii...nu mai bine va duceti voi in lumea larga si pe mine ma lasati asa nestiutoare si naiva in ale mamoseniei, ca nu stiu cum dracu se face ca tot cu mine le este cel mai bine, verificat ?!! si sunt si mancati, si cacati, si imbaiati, si corconiti, si sanatosi, mai ales!!! cum imi da mie Dzeu  forta si minte si intuitie sa ii cresc, cred ca va mananca tare rau in cur sa aflati, dar, e secret de mama, asa ca, puteti sa va scarpinati pana va saturati.
ani mi-a luat sa accept in mintea si inauntrul fiintei mele ca aceasta conditie e precum litera stacojie din romanul lui Nathaniel Hawthorne, pe care il ador, scrijelita cu lacrimi de sange, adanc in inima, pe viata! si acum mai am momente cand ma tulbura conditia asta, doar din prisma lumii in care am fost condamnati sa supravietuim, care dupa cum se descurca. chiar daca i-am crescut impreuna,si dragostea mea se imparte acum la trei, in mod egal, ceea ce simt pentru tigru, este peste puterea mea de intelegere. ma ingenuncheaza fiecare durere si lacrima a sa, si ma inalta fiecare reusita si bucurie a lui, mai mult  si poate decat ar trebui.ar putea fi o explicatie plauzibila, faptul ca am trecut prin prea multe necazuri cu el, si am intampinat tot felul de situatii grele si oameni neporiviti...mai ales pe partea medicala. nu zic ca cu vivi si vio ar fi fost mai usor, pe naiba, am avut si cu ele momentele lor de cumpana si disperare. insa cu tigru, orice situatie intalnita, fericita sau disperata, ma transforma. simt la cote inimaginabile, si binele si raul, si nu ma pot stapani, decat dupa ce pericolul a trecut sau bucuria s-a consumat. fiinta lui ma stapaneste, felul lui de a fi ma ingenuncheaza. receptivitatea dragostei si grijii mele exagerate, scapate de sub control, de cele mai multe ori, ma tulbura si linisteste deopotriva, e un paradox. ma simte cel mai bine, imi raspunde imediat la stimuli. zambetul si vorba lui calda, ma topesc. fericirea de pe chipul lui cand ma vede, este talismanul meu si cea mai de pret recompensa pentru toate lacrimile si noptile (s)urse, cu sughituri. fiece reusita a lui, ma face sa zbor. bunatatea sufletului lui micut, rezoneaza doar cu cei ce simt ca el. si nu sunt multi.putini, dar aia care trebuie. asa sunt Elena, si mai nou, Aniela, educatoarele lui, de la centru si respectiv,  scoala. doamne, cat le-am cautat si asteptat! toata durerea si lacrimile varsate, s-au evaporat cand ele in viata noastra au intrat. Elena este singura cu care am vorbit, pe diagonala de pataniile cu Victor de cand l-am nascut si pana in prezent, si, doar cu o privire, calda, empatica, a cuprins tot ce am desertat eu, pe sarite. a existat chimie pe loc, din prima intalnire cu tigru. apoi, incet dar minutios, l-a descusut pana a inceput sa-l cunoasca, cred, mai bine ca pe fie'sa. Victor a adora, si o asculta, stie cand sa intinda coarda si cand sa stea potolit. Elena are un fel de a fi, de care chiar nu ai cum sa nu te indragostesti, si sa o si respecti, totodata, pentru profesionalismul cu care se comporta cu copiii din clasa,in general, si cu el, in particular, caci a declarat public ca tigru e cel mai aproape de sufletul ei. constanta si increderea reciproca in relatia lor, a facut minuni!!! victor se simte in largul lui cu ea, o asculta cand e de lucrat, de mancat, de dormit, de jucat, de dragalasit.ceea ce m-a surprins, intr-o oarecare masura, ca pana sa o intalnim pe ea, el era obisnuit doar cu mine. ce fericita sunt, ca mai schimbam si noi atmosfera, intalnim oameni noi, situatii noi, si putem vedea cum reactioneaza el la toate acestea. e un copil atat de bun, de receptiv, de sociabil, de adaptabil, de vesel, de iubitor, de special. si foarte constant in trairi. are potential inimaginabil, daca intalneste oamenii potriviti cu care sa interactioneze.  daca vrea, faci ce vrei din el. daca nu vrea, poti sa te lasi de meserie. la fel si daca are chimie sau nu cu omul cu care intra in contact.
dupa toate astea, si sunt doar franturi din tot ce se intampla in viata lui de zi cu zi, ia sa aud grijulii cum opineaza ca ar fi fost poate mai bine sa il fac pierdut la maternitate sau la orfelinat?!!?! sau poate scoala nu e tocmai cea potrivita...sau poate ma'sa, sau poate surorile lui...mama voastra de ingramaditi!!! toate grijile voastre nici la curu lui cacat nu am nevoie sa ajunga. cat despre ce poate el sa faca si sa simta, deja va injur!
asadar, cum sa dau de la sanul si inima mea un asa copil special, cum ? cum sa nu mor incercand, sa aiba parte de toata dragostea si increderea surorilor si oamenilor ce-i va inatalni in calea sa, cand poate eu nu voi mai fi ?? ca surorile lui, ca noi, parintii lui, nimeni nu-l va iubi, cu toate ca mi-as dori, pentru ca el chiar merita, este un copil iubibil, in exces. si este norocos, atrage oameni pe sufletul lui, asa ca sanse ar fi sa gaseasca omul potrivit la locul potrivit.
Aniela, este proiectia mea, un suflet bland si bataios, ce se consuma, si arde precum candela. relatia cu victor a inceput un pic stangaci, dar acum vad ca s-au dat pe brazda. Comunica bine cu el cand il simte si ea are energia pozitiva, si nu incarcata. i-a prins slabiciunea lui pentru cai si, cand situatia devine agitata, il linisteste cu o herghelie intreaga, de toate culorile, din recuzita personala, ca sa zic asa, mai exact, le sustrage din jucariile propriilor ei copii, daca ar stii, bietii de ei! in fiecare zi! iar interactiunea cu mine a explodat cand a avut un moment de slabiciune- caramida, cum ii zice ea, si am simtit-o debusolata ca nu ii ajunge la suflet...ba , baiatule, ea e omul pe psihopedagogie speciala, nu eu, la naiba! dar, ce dracu nu fac, pentru o cauza atat de nobila precum e tigrul meu ?? consiliez terapeutul! adica, sa explic, femeia asta a lacrimat, de nervi, ca nu a ajuns la sufletul lui cateva zile bune, in fata mea. eu asa ceva nu am mai patit! deci, mai exsita si dascali dastia prosti, carora le pasa si de elev, nu doar de norma si salar', cine dracu ar mai fi crezut ?? m-a linistit de tot cand m-a imbratisat si si-a cerut scuze ca inca nu a reusit sa-l simta la adevarata lui energie si potential. du'te ma d'aci, sigur esti pamanteana??!! si, ce sa vezi, a simtit si tigru ceva ceva, ca si-a schimbat din comportament, si acum cand il trezesc, dimineata, sa mergem la scoala, in secunda doi, cu o fericire pura, ii pronunta numele ei, mai stalcit, dar eu stiu sigur ca este numele ei, al Anielei.
deci, ce ziceati, sa viata alaturi si de el va fi un chin ??! vai de voi!!!!
va tine sa va spun eu ce inseamna cu adevarat chin ? sa va mai aud , pe alocuri, ici-colo, gura aia spurcata, pe care poate doar pamantul o sa v' o astupe, intr-o zi, n-am niciun dubiu.a fost un calvar, in toata regula sa va fi suportat toate ineptiile, de-a lungul timpului, pana v-am bagat un pic in pizda mamelor voastre si v-ati mai linistit din fervoarea cu care va bagati in seama unde nu va fierbea oala.
sa fii parinte in ziua de azi, si de copil cu nevoi speciale, este, in opinia unora, o rusine sau a altora, si mai destepti, un chin...
sa fiu mama si de copil cu nevoi speciale, este un dar divin, necerut, insa primit cu tot sufletul si cu toata fiinta mea!
nu conteaza prin cate alte focuri va trebui sa mai trec, cu toti copiii mei, voi trece, demn, cu disperare, cu bucurie, cum va vrea cel de sus, caci El mi i-a trimis si eu i-am nascut pe toti trei.
si sunt ferm si absolut convinsa ca nu este intamplator, ci bine mestesugit de catre providenta, ca o revansa pentru toate cate am patimit inainte si dupa ce am devenit mama lor.
o astfel de conditie nu e de dus si de trait cu ea, pentru oricine. trebuie sa fii ales, iar eu am fost aleasa, de catre Victor si Dumnezeu m-a ales pe mine , si mamica lui sa fiu, negresit.si, sunt cum nu se poate mai recunoscatoare, stiu ca cel de sus ma iubeste indeajuns de o asa conditie mi-a daruit.
mai am multe de invatat, de aflat, de acceptat, de pretuit, de ignorat, de iubit...sunt abia la inceput, dar important e ca imi doresc cu ardoare sa devin pe zi ce trece mai intuitiva si mai simtitoare in tot ce tine de viata alaturi de un copil cu nevoi speciale si surioarele lui, pentru a ii creste mari, si puternici,si sanatosi si fericiti, si impreuna.
iar atunci cand eu nu voi mai fi, sa se aibe unul pe celalalt si sa nu se abata de la dragostea si grija ce le-am purtat-o atat cat am putut, cum m-am priceput eu mai bine.
iti multumesc , Doamne pentru ingerii cu chip de copii, daruiti mie!
va iubesc mai mult decat viata insasi, zana, tigru, gogo :) <3 p="">
nu veti pricepe voi vreodat' ce inseamna sa fii parinte, si parinte de copil cu dizabilitati, in viziunea si mintea si inima mea!