18 ani de tine, prima mea nascuta!

mai exista viata dupa ce devii parinte ?!

in ceea ce ma priveste, nu prea a mai exsitat, o perioada buna, viata, dupa ce am devenit mama, a treia oara, mai ales. primele doua dati, treaca meraga, mai existau bunici, ici-colo, pe alocuri, si doar din interes, de ambele parti ...insa acu, de cand o am pe gogosica asta , s-a tot dus viata mea...si de cand ne-am si mutat si suntem doar noi doi si cei trei muschetari, naiba ne-a luat! barbate-miu munceste mai ceva ca un zilier, ca deh, munca e sfanta si fara de dansa, ioc placeri si plati. iar eu, nu fac nimic cat e ziulica de lunga, cum de altfel, tot  aud zvonuri si pareri..adica, ce as putea sa fac, in afara de niscaiva curatenie, ceva de-ale gurii, niscaiva rufe bagate la spalat la masina, dus copilul si luat copilul de la scoala cand e barbate-miu acasa, o zi da , una ba, cumparaturi, dadacit copiii, strans dupa ei non stop si inca ceva , culcat copiii,spalat copiii, verificat temele, pus si strans masa, spalat vase, chestii dintrastea injositoare, zi de zi. maxim, la doua zile. ca un robot, setat sa faca numai aceste sarcini, nimic in plus ori in minus. o zi daca nu este facuta vreuna dintre ele, este precum in desenele cu garda felina: haos si fugi! o zi daca imi sare tandara si intru in greva, este crima si pedeapsa. nimeni dintre ai casei, ma refer la barbat si copilul ala mare, nu stiu de nimic in casa, cand il intrebi, nu stie nici chilotii unde stau si daca este paine, tocmai ce s-au ridicat de la masa cu cinci minute inainte. aia mici, stiu locul la toate in casa si te iau de mana si te duc acolo unde e. dupa ce toate le-ai gatat, si te asezi, un minut, vine unul dintre ei sa-l parasca pe celalalt ca nu stiu ce jucarie i-a luat, ca il apuca cacarea, desi mai e si ta'su acasa, din cand in cand, ca ii e sete, desi sticla lui e la indemana lui, dar nu, vrea tu sa ii dai, in cana aia de plastic, anume roz, care e in vasar, la scurs...ca mai vrea un coltun de paine, sau umplut cu miere, dupa ce au bagat ca spartii mancare, in urma cu 15 minute, apoi, vor sa se spele pe maini, ca sunt lipiciosi, si bineinteles, tot tu trebuie sa te duci cu ei la baie, ca ta'su sau soru\sa aia mare nu stiu drumul spre baie...cand vrei si tu sa iti tragi sufletul, dupa ce te-ai preocupat ca copchiii sa fie mancati, cacati, spalati, curati, si vrei sa-i culci, se gaseste un vecin, sa dea gauri prin pereti, cu bormasina, futu-i ceapa masii, ca numai tie ti se poate intampla...  ori vin si suna la usa, niste vecini frustrati si posaci, ca fac copiii galagie, ca daca nu se potolesc, ne trezim cu politia la usa, ba chiar ni s-a strecurat si la usa, si in cutia postala, legea extrasa, referitoare la deranjarea ordinii publice si a linistii...insa din vara, tot blocul e in demolari masive si renovari de apartamente,de la 7 dimineata pana la zece seara, la aia ce li s-a mai strecurat pe la usi ?! repet, nu ai cum, sa ai un ragaz, decat tarziu in noapte, desi nici atunci nu ai garantia ca nu-l apuca pe vreunul cacarea, setea, maseaua...sa-ti tragi sufletul, sa te descarci- incarci si tu, ca omul, printr-o partida buna de sex, cu un pahar de ceva langa, cu o muzicuta in surdina, cu depanari de amintiri dupa partida...ca sa mai rezisti si ziua urmatoare, care incepe in maxim 3 ore! de iesit in oras, numai cu copiii ce am iesit, ca trebuie sa ii aerism la capsor. noi doi, ioc! de petrecut timp impreuna, doar cu copiii, noi doi, doar cand furam cate-o partida fulger de sex. placeri personale, gen un film, o carte, vise, taica! adorm cu ochii in ele. am adormit eu cu laptopul in brate, scriind, asa ca...o ciocolata sau ceva bun, de mancat, singur, pacat capital! doar impreuna cu copiii. nici macar cafeaua nu o pot bea, fara sa o impart...la wc, cu copiii , la baie, cu copiii, la somn, cu copiii.culmea e ca, atunci cand fac curatenie, mancare, cand bag la spalat, niciunul nu se inghesuie sa ma ajute, nici aia mari, nici aia mici...dar cand e de mancat, darama oala si masa. adica, pe bune? ce fac eu toata ziulica acasa ? ce am de comentat ori reprosat ? am barbat bun, care munceste, si vine acasa la copii, in loc sa se duca la curve sau cu baietii la bere ? am! am copiii sanatosi? am! am casa? am! am ce pune pe masa si cu ce ii imbraca ? am! atunci, de ce nu sunt fericita si multumita, ca sunt casnica, si stau toata ziulica acasa, fara sa fac nimic...decat ceva curatenie si ceva gateala, atat ? de ce nu-mi ajunge timpul si pentru mine, sa respir si eu un pic, fara sa imi fure ei din bula mea de oxigen si fara sa-mi impart cafeaua cu ei ? pentru ca pana acum, nu am avut de ce si mai ales, cu ce ! dar, deacum am, si de ce si mai ales, cu ce: i s-a facut mila si de sufletelul meu casnic, si, din toata saracia, am incropit d-un laptop second hand, dar care merge brici. ce barbat atent si grijuliu am, dupa ce i-am futut nervii si viata, desigur! si, acum , cand ei dorm, eu pot si am timp sa butonez tot ce-mi debiteaza mintea linceda si izolata de ceea ce mi-e cel mai drag, sa scriu! este ca un drog, am devenit dependenta de el, mai ceva ca de partida cu barbate-miu, pe care le-am redescoperit de curand. si toate indatoririle de servitoare si mama si sotie casnica, merg ca unse, cand ma uit la laptop, si il vad cum imi ma imbie sa-l deschid.pai, cum sa nu butonez, zglobie, cand manacarea e gata, copiii sunt mancati, si adormiti, rufele sunt la uscat si toata casa miroase a curat, bradul lmineaza, berea din pahar, ma asteapta s-o savurez, si barbatul nu-i acasa, ci la munca, asa cum ii sade bine unui sot si tata responsabil, cum ?! asta numesc eu viata! am inviat!
altfel suport deacum, viata de casnica..cine ar fi zis ?! asta este efectul unui biet si amarat dar totusi functional laptop, la casa unei mame a trei muschetari, ce ii pun viata pe sarma, mai ceva ca rufele la intins!
ho, ho, ho, cine nu are copii, nici nu stie ce pierde!