18 ani de tine, prima mea nascuta!

Dor de ne(de)scris!
mi-e sufletul trist, inghesuit si sufocat, de atata liniste si bine. E un calm ce va isca furtuni, soarele imi arde din ganduri si simtiri. Acumul e prea tensionat pentru a mai spera la un maine relaxat. Mi-e dor, prea dor si dor toate cate nu pot sa zbor. Singura intre oameni, copii si barbat. Tintuita la anonimat si uitare. Dadaca doar , menajera si bucatareasa, atata mi-e dat sa fiu de atata timp. Nevasta, ici -colo, pe furis si apucat. Mama, fara incetare, la foc incins. Femeie, doar cand am chef, nu prea des.un suflet ratacit, mai mereu, dar regasit prin scris. Ahhh, scrisul, dragostea mea dintai si ultima! Ce desfatare sublima si atat de ravnita, insa nu mereu si binevenita. Starea ma tine departe sau aproape de scris.nu pot sa astern oricand si oricum. ma chinuie cand nu am stare sa scriu, ma fericeste cand am. Oamenii si lumea pot disparea, numai sa-mi lasa in urma lor starea pentru a scrie, orice, dar nu oricand si oricum. Doar el mi-a mai ramas in asta liniste surda. Abia ce l-am regasit, nu voiesc a-l pierde iar. Astern , poate se cern si reapare starea de bine, acel bine de scris, si nu asta de ne(de)scris.