Cand chimia fizica nu ( mai ) este de ajuns!
Ciudat cum dintr-o placere aproape de neatins, se ajunge la o cernere a emotiilor si gandurilor, ce pana atunci le-ai tot amanat in a le expune. poate din dorinta inca palpainda ca se mai poate salva ori schimba cate ceva...cand de fapt, tu stii prea bine cat timp ai asteptat si cat alt timp si emotii ai investit pentru a functiona acel ceva numit relatie in doi. poveste grea cu casnicia de fel, insa parca devine aproape de netrait cand povestea de rupe la jumate, sau intr-o parte sau in multe alte parti. si se tot leaga, in noduri, ca o plasa de pescuit. te amagesti ca maine poate e mai bine, ca azi doar ti s-a parut. mergi cumva dusa de val, contra mareelor din largul disperarii ce aproape ca te-a innecat. cauti pretexte, motive, pietre, firmituri, doar-doar totul e o holograma glumeata. te-ntrebi de ce naiba, cum naiba, tocmai acum, cand lucrurile par sa se fi asezat, exact, doar par!. te mahnesti toata cand esti nepretuita, luata de-a gata, ca un bun gratuit. ai obosit sa mai despici fire in nspe mii de fire filozofice, caci oricum nu au niciun ecou, decat pana trece furtuna. realizezi ca au recut ani la rand, si momente, cand poate ai fi putut face altceva cu timpul , cu emotiile si cu gandurile si dragostea ta, decat sa o risipesti in valurile marii de necuprins. toata grija si devotamentul nu-si au nicio valoare odata ce a sosit ziua cand vrei sa parasesti corabia de doi. cel de sus stie straduinta ta de a mentine echilibrul corabiei, insa, cum doar unul a vaslit, in ultima buna bucata de vreme, chiar nu stiu cum de te mai miri ca incepi sa iei apa. colacul de salvare e doar unul, pentru unul din cei doi. apuca-l, si du-te, innoata in larg si nu carecumva sa mai privesti inapoi. atat ti-a fost dat sa vaslesti, acum, elibereaza-te si fugi spre noi orizonturi . ca or fi mai generoase, ca or fi mai cumplite, doar traind si experimentand vei afla. indrazneste doar sa iti recapeti libertatea eului, a increderii in ceea ce valorezi, in ceea ce poti face.martirizarea e pentru eroi, tu nu esti decat o biata femeie, un suflet ratacit si umilit. zboara, asadar, spre cele mai inalte talazuri, si recucereste ce ti-a fost interzis!
Ciudat cum dintr-o placere aproape de neatins, se ajunge la o cernere a emotiilor si gandurilor, ce pana atunci le-ai tot amanat in a le expune. poate din dorinta inca palpainda ca se mai poate salva ori schimba cate ceva...cand de fapt, tu stii prea bine cat timp ai asteptat si cat alt timp si emotii ai investit pentru a functiona acel ceva numit relatie in doi. poveste grea cu casnicia de fel, insa parca devine aproape de netrait cand povestea de rupe la jumate, sau intr-o parte sau in multe alte parti. si se tot leaga, in noduri, ca o plasa de pescuit. te amagesti ca maine poate e mai bine, ca azi doar ti s-a parut. mergi cumva dusa de val, contra mareelor din largul disperarii ce aproape ca te-a innecat. cauti pretexte, motive, pietre, firmituri, doar-doar totul e o holograma glumeata. te-ntrebi de ce naiba, cum naiba, tocmai acum, cand lucrurile par sa se fi asezat, exact, doar par!. te mahnesti toata cand esti nepretuita, luata de-a gata, ca un bun gratuit. ai obosit sa mai despici fire in nspe mii de fire filozofice, caci oricum nu au niciun ecou, decat pana trece furtuna. realizezi ca au recut ani la rand, si momente, cand poate ai fi putut face altceva cu timpul , cu emotiile si cu gandurile si dragostea ta, decat sa o risipesti in valurile marii de necuprins. toata grija si devotamentul nu-si au nicio valoare odata ce a sosit ziua cand vrei sa parasesti corabia de doi. cel de sus stie straduinta ta de a mentine echilibrul corabiei, insa, cum doar unul a vaslit, in ultima buna bucata de vreme, chiar nu stiu cum de te mai miri ca incepi sa iei apa. colacul de salvare e doar unul, pentru unul din cei doi. apuca-l, si du-te, innoata in larg si nu carecumva sa mai privesti inapoi. atat ti-a fost dat sa vaslesti, acum, elibereaza-te si fugi spre noi orizonturi . ca or fi mai generoase, ca or fi mai cumplite, doar traind si experimentand vei afla. indrazneste doar sa iti recapeti libertatea eului, a increderii in ceea ce valorezi, in ceea ce poti face.martirizarea e pentru eroi, tu nu esti decat o biata femeie, un suflet ratacit si umilit. zboara, asadar, spre cele mai inalte talazuri, si recucereste ce ti-a fost interzis!
Iartă-mă...
RăspundețiȘtergereSper sa aveti impreuna, colacul de salvare...
RăspundețiȘtergere