Un an cu copchiii in vacanta, cumplit!
Ce ziceam cum ca as vrea si eu putina liniste, sa respir si eu ?!?! Sa am timp si pentru sufletul meu, pentru micile mele placeri vinovate ?! Sa ne regasim libidoul si scanteia din cuplu ?! Vacanta asta, cea mai lunga din...2010 parca am auzit eu ceva la stiri in acest sens, m'a linistit si aerisit la capsor si sufletel, de tot, pe viata!!! Sa ma explic: eram obisnuita pana acum ca escrocii aia sentimentali, aia doi mari sa mai o zbugheasca la masa'mare prin vacante, cand aveau chef si isi aduceau aminte sa ii ia, iar a mica sa ramana acasa cu mine, ca inca e mica. Anul asta, pardon, trecut, de cand au luat vacanta, au fugit toti 3, nu mai e mica a mica sa ramana acasa cu mine. Primele zile a mai fost cum a fost, insa noptile au devenit de nedormit! Cum barbate'miu lucreaza de noapte, mai nou iar ziua doarme, am tot timpul din lume si casa doar pt mine! Pana nici bradul nu 'lam mai placut, eu care il ador! Cadourile ii asteapta pe cei 3 fugari. Eu nu mai am rabdare, le'as desface acum. A ajuns ca aceasta liniste si ordine deplina sa ma zgaroe pe inima. Mi'a disparut orice chef de orice, ce inainte mi'as fi dat juma' de viata sa am parte. Sexul nu mai are farmec, sunt mai obosita decat eram cu toti 3 acasa, muciosi. De gatit nu am mai gatit, am trantit niste paste, dar nu mai au acelasi gust . Daca acum, intr'o amarata de vacanta, ma topesc de dor de ei, si nu imi gasesc locul, ce dracu ma fac cand...si'or lua zborul, fiecare in partea lui de lume ?!?! Nuuuu, sa nu gandim atat de departe si de sumbru. Desi stiu ca ei nu sunt ai mei, si ca iubirea mea infinita trebuie sa'i lase sa zburde liberi oriunde ii duc pasii vietii, ma ingrozesc la acest gand. Si realizez ca trebuie sa ma autoeduc sa exist si fara ei, langa mine, fizic, ci sa ii port doar in inima si gand. Dar doare al naibii si nu sunt pregatita. Abia astept sa vina acasa, sa inceapa scoala si gradinita, sa isi revina la ritmul si rutina vietii noastre in 5. Sa ma innebuneasca de cap, sa bubuie casa, eventual sa mai sune si vrun frustrat de vecin pe la usa ca ii huruie masina in cap pe parchet, sa fim iar noi, sa ii adulmec, sa ii iubesc si sa ii cert deopotriva cand se bat pe vreo jucarie sau ceva bun de rontaiala. Nu pot respira fara ei langa mine, nu imi iese nimic. Insa cu ei, sufletul meu se trezeste iar la viata si oricat ar fi de obositor uneori, si de haos si de deranj in casa, numai asa pot functiona. Ah, minunile mele, va iubesc mai presus de viata insusi! Si va astept acasa, odata, ati hoinarit destul ! Abia astept sa ne reluam viata impreuna, haos si fugi, ca in desene :)
Ce ziceam cum ca as vrea si eu putina liniste, sa respir si eu ?!?! Sa am timp si pentru sufletul meu, pentru micile mele placeri vinovate ?! Sa ne regasim libidoul si scanteia din cuplu ?! Vacanta asta, cea mai lunga din...2010 parca am auzit eu ceva la stiri in acest sens, m'a linistit si aerisit la capsor si sufletel, de tot, pe viata!!! Sa ma explic: eram obisnuita pana acum ca escrocii aia sentimentali, aia doi mari sa mai o zbugheasca la masa'mare prin vacante, cand aveau chef si isi aduceau aminte sa ii ia, iar a mica sa ramana acasa cu mine, ca inca e mica. Anul asta, pardon, trecut, de cand au luat vacanta, au fugit toti 3, nu mai e mica a mica sa ramana acasa cu mine. Primele zile a mai fost cum a fost, insa noptile au devenit de nedormit! Cum barbate'miu lucreaza de noapte, mai nou iar ziua doarme, am tot timpul din lume si casa doar pt mine! Pana nici bradul nu 'lam mai placut, eu care il ador! Cadourile ii asteapta pe cei 3 fugari. Eu nu mai am rabdare, le'as desface acum. A ajuns ca aceasta liniste si ordine deplina sa ma zgaroe pe inima. Mi'a disparut orice chef de orice, ce inainte mi'as fi dat juma' de viata sa am parte. Sexul nu mai are farmec, sunt mai obosita decat eram cu toti 3 acasa, muciosi. De gatit nu am mai gatit, am trantit niste paste, dar nu mai au acelasi gust . Daca acum, intr'o amarata de vacanta, ma topesc de dor de ei, si nu imi gasesc locul, ce dracu ma fac cand...si'or lua zborul, fiecare in partea lui de lume ?!?! Nuuuu, sa nu gandim atat de departe si de sumbru. Desi stiu ca ei nu sunt ai mei, si ca iubirea mea infinita trebuie sa'i lase sa zburde liberi oriunde ii duc pasii vietii, ma ingrozesc la acest gand. Si realizez ca trebuie sa ma autoeduc sa exist si fara ei, langa mine, fizic, ci sa ii port doar in inima si gand. Dar doare al naibii si nu sunt pregatita. Abia astept sa vina acasa, sa inceapa scoala si gradinita, sa isi revina la ritmul si rutina vietii noastre in 5. Sa ma innebuneasca de cap, sa bubuie casa, eventual sa mai sune si vrun frustrat de vecin pe la usa ca ii huruie masina in cap pe parchet, sa fim iar noi, sa ii adulmec, sa ii iubesc si sa ii cert deopotriva cand se bat pe vreo jucarie sau ceva bun de rontaiala. Nu pot respira fara ei langa mine, nu imi iese nimic. Insa cu ei, sufletul meu se trezeste iar la viata si oricat ar fi de obositor uneori, si de haos si de deranj in casa, numai asa pot functiona. Ah, minunile mele, va iubesc mai presus de viata insusi! Si va astept acasa, odata, ati hoinarit destul ! Abia astept sa ne reluam viata impreuna, haos si fugi, ca in desene :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)