Dor de zilele mele ( de nastere)...surpriza!
Curios cum apropierea zilei mele de nastere imi trezeste mai mereu amintiri si sentimente amestecate. Cand totul parea a fi bine, cand cerul parea mai senin, cand lumea isi amintea de buna voie sau cu un imbold sa serbeze ziua cuiva, aparent, drag. Pregatirirle uneori exagerate in comportament si poante, de demult, astazi imi lipsesc. Mi'e dor sa'i pese cuiva de ziua mea, de mine. Sa planuiasca o petrecere surpriza cu invitații cei mai apropiati de sufletul meu. Sa imi ghiceasca dorintele si placerile. Sa ma faca sa simt macar pentru o zi, ca merit toate acestea, ca sunt importanta in viata si sufletele lor si in celelalte zile, si nu doar de ziua mea. Insa, mai ales de ziua mea! Nu inteleg, oricat as incerca, lipsa asta de reamintire, de dorinta de a ura cuiva de ziua lui, prin orice mijloc de comunicare ar fi...pe aniversare ce trece, urarile lipsesc cu desavarsire. Este trist ...insa atat de real, nimeni nu mai are chef de oameni, de urari, de socializare. Totul este doar mecanic. Fara emoții, acestea necesita timp, si cine naiba, mai are timp de astfel de artificii ?! Un mesaj scurt si sec cu la multi ani, uneori nici ala scris intreg, ca ia timp. Prescurtat, sa nu zici ca nu s'a gandit omu' la tine. Mai bine, lipsa! Oricum, de ceva aniversari incoace, abia daca le mai primesc si pe astea prescurtate. Ca nu e timp de trimis, lumea e prea ocupata de probleme fel si chip. Nu de urat si simtit. Incotro ne indreptam cu asa inimi goale, nu vreau sa aflu. Nu azi. Nici maine. Poate aflu poimaine, de ziua mea, o alta zi de nastere. Ce fel de urari si surprize m'or mai astepta si de la cine ?! Oare sa se intoarca iar serbarile din trecut ?! Hm, chiar ca ma roade curiozitatea! Oi trai si oi vedea si va voi povesti si voua!
Curios cum apropierea zilei mele de nastere imi trezeste mai mereu amintiri si sentimente amestecate. Cand totul parea a fi bine, cand cerul parea mai senin, cand lumea isi amintea de buna voie sau cu un imbold sa serbeze ziua cuiva, aparent, drag. Pregatirirle uneori exagerate in comportament si poante, de demult, astazi imi lipsesc. Mi'e dor sa'i pese cuiva de ziua mea, de mine. Sa planuiasca o petrecere surpriza cu invitații cei mai apropiati de sufletul meu. Sa imi ghiceasca dorintele si placerile. Sa ma faca sa simt macar pentru o zi, ca merit toate acestea, ca sunt importanta in viata si sufletele lor si in celelalte zile, si nu doar de ziua mea. Insa, mai ales de ziua mea! Nu inteleg, oricat as incerca, lipsa asta de reamintire, de dorinta de a ura cuiva de ziua lui, prin orice mijloc de comunicare ar fi...pe aniversare ce trece, urarile lipsesc cu desavarsire. Este trist ...insa atat de real, nimeni nu mai are chef de oameni, de urari, de socializare. Totul este doar mecanic. Fara emoții, acestea necesita timp, si cine naiba, mai are timp de astfel de artificii ?! Un mesaj scurt si sec cu la multi ani, uneori nici ala scris intreg, ca ia timp. Prescurtat, sa nu zici ca nu s'a gandit omu' la tine. Mai bine, lipsa! Oricum, de ceva aniversari incoace, abia daca le mai primesc si pe astea prescurtate. Ca nu e timp de trimis, lumea e prea ocupata de probleme fel si chip. Nu de urat si simtit. Incotro ne indreptam cu asa inimi goale, nu vreau sa aflu. Nu azi. Nici maine. Poate aflu poimaine, de ziua mea, o alta zi de nastere. Ce fel de urari si surprize m'or mai astepta si de la cine ?! Oare sa se intoarca iar serbarile din trecut ?! Hm, chiar ca ma roade curiozitatea! Oi trai si oi vedea si va voi povesti si voua!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)