36...poarta in casa...noua!
Asadar, am mai strans un an in buchetu'mi de trandafiri primit de ziua mea! Ca in vremurile cand era nelipsit! Ce amalgam de ganduri si trairi, de nedescris! Si totusi, tot incerc sa ma ciupesc, sa ma invinetesc, pentru ca mai apoi sa nu ma mai invinovatesc ca as fi putut sa imbrac o alta abordare. Cum e zicala aceea...niciodata sa nu spui niciodată ?! Ce paradox! Credeam ca mi'am lamurit odata , si mi'am potolit, inca o data, de tot, toate gandurile, trairile, demonii si ingerii deopotriva, din interioru'mi atat de incercat. Cat de mult m'am inselat! Si cum providenta inca o palma mi'a dat, muscandu'ma de inima, mai ceva ca leoaica lui Nichita! Oare toate cate am indurat, si patimit, si plans, si urlat, si suferit...sa'si fi gasit, in sfarsit , alinare si impacare ?! Oare sa fi prins asa intelepciune si curaj si putere sa...iert , sa ma eliberez , sa ma vindec ?! Ah, ca asa nevoie am! Providenta, ce jocuri hilare mai joci! Ca tot a fost Papa Francisc in vizita , de a dat peste cap de la circulatie pana la destine si crezuri...este foarte posibil ca si pe al meu sa'l fi deviat, iar! Tocmai cand eram atat de hotarata sa il imbrac pe "niciodata" . Surpriza! O reintoarcere in casa de unde am plecat, in suturi, si unde am crescut si de unde am plecat mireasa...o reintoarcere la cel ce mi'a fost parinte si calau, deodata. Situatiile si anii, singuratatea si'au pus in asa hal amprenta pe orgoliu'i nemasurat incat pe toate cate au fost le'a îngropat, intr'un tarziu. Poate deabia acum, sufletul celei si celor din pamant isi vor fi gasit cu adevarat linistea si odihna. Dupa furtuna, iese soarele, asa se spune. Oare....sa am parte de cel mai frumos curcubeu posibil de trait in viata asta ?! Crede si nu cerceta, inca o vorba de duh! Fie, treaca de la mine si de data asta, cred...insa voi cerceta sa ma asigur ca....36 este poarta in casa noua, atat, nimic in plus ori in minus.
Asadar, am mai strans un an in buchetu'mi de trandafiri primit de ziua mea! Ca in vremurile cand era nelipsit! Ce amalgam de ganduri si trairi, de nedescris! Si totusi, tot incerc sa ma ciupesc, sa ma invinetesc, pentru ca mai apoi sa nu ma mai invinovatesc ca as fi putut sa imbrac o alta abordare. Cum e zicala aceea...niciodata sa nu spui niciodată ?! Ce paradox! Credeam ca mi'am lamurit odata , si mi'am potolit, inca o data, de tot, toate gandurile, trairile, demonii si ingerii deopotriva, din interioru'mi atat de incercat. Cat de mult m'am inselat! Si cum providenta inca o palma mi'a dat, muscandu'ma de inima, mai ceva ca leoaica lui Nichita! Oare toate cate am indurat, si patimit, si plans, si urlat, si suferit...sa'si fi gasit, in sfarsit , alinare si impacare ?! Oare sa fi prins asa intelepciune si curaj si putere sa...iert , sa ma eliberez , sa ma vindec ?! Ah, ca asa nevoie am! Providenta, ce jocuri hilare mai joci! Ca tot a fost Papa Francisc in vizita , de a dat peste cap de la circulatie pana la destine si crezuri...este foarte posibil ca si pe al meu sa'l fi deviat, iar! Tocmai cand eram atat de hotarata sa il imbrac pe "niciodata" . Surpriza! O reintoarcere in casa de unde am plecat, in suturi, si unde am crescut si de unde am plecat mireasa...o reintoarcere la cel ce mi'a fost parinte si calau, deodata. Situatiile si anii, singuratatea si'au pus in asa hal amprenta pe orgoliu'i nemasurat incat pe toate cate au fost le'a îngropat, intr'un tarziu. Poate deabia acum, sufletul celei si celor din pamant isi vor fi gasit cu adevarat linistea si odihna. Dupa furtuna, iese soarele, asa se spune. Oare....sa am parte de cel mai frumos curcubeu posibil de trait in viata asta ?! Crede si nu cerceta, inca o vorba de duh! Fie, treaca de la mine si de data asta, cred...insa voi cerceta sa ma asigur ca....36 este poarta in casa noua, atat, nimic in plus ori in minus.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)