In sfarsit, acasa...tata!
Noroc ca mai avem minte, ici- colo, caci daca ne'am fi bazat numai pe inima, ar fi fost jale. Soc si groaza: prietenul s'a intors acasa, langa fiica ratacita, langa nepoti. Prima noapte in care ne spunem " noapte buna", si in care dormim bustean, dupa o zi lunga, istovitoare si torida de vara. Dupa un catralion de ani! Am supravietuit cu brio! Si, ce este de'a dreptul de necrezut si aproape de neexplicat este faptul ca...inimii ii este bine! Mintii, si mai bine! (m)Ama, l'am adus acasa, asa cum ti'am spus si la mormant...pare fericit si impacat, in sfarsit! Tu, esti ?! Si eu...sunt! Poate de data asta, e ultima re'intoarcere, alteia nici ca mai intentionez sa ii supravietuiesc, ajunge!
Hai, odihneste'te in pace, suntem toti acasa, deacum!
Frumoasa regasire. Sa nu inveti niciodata sa numeri, asa as indemna acum...
RăspundețiȘtergereEu am invatat sa numar inaintea ta ....cu vreo 5 ani.
Ștergere