Ca in vremuile bune, insa cu o alta palarie !
Asadar, nefericitul si ratacita, din nou sub acelasi acoperis, dupa atata amar de vremi! Cine ar mai fi sperat intr-o asa reuniune ? Poate tu, Ama draga, poate doar tu! Ai obsevar cred, ca in prezenta lui inca nu ne putem conecta, desi am incercat.Ce ciudat!insa.si mai ciudat este ca,instrainarea mostenirii de generatii, nu s-a putut infaptui.Nu am nici cea mai mica indoiala cum ca nu ti-ai fi pus tu si mamaita cu tataita, in gand,ca macar acum, din vesnicie sa puteti face ceva si voi. Si, ati facut,cat toata viata pamanteana in care nu ati fost lasati sa faceti nimic,ci doar sa ascultati cu capul plecat, ordinele capcaunului din povestea noastra. Ce mai deznodamant! Zarurile au fost de o eternitate, aruncate...ce naiv! Ma uit la el si observ cu stupoare cum si el poate fi atins...de boala, de neputinta,de regrete,de remuscari,de vremuri. Deci, nu este un balaur cu zece capete, ci un biet muritor de rand, ca tine, ca mamaita si tataita,ca mine .Ce usurare! Puterile incep sa il lase, vizibil. Inversunarea cu care trata orice parere diferita de a lui,deasemenea. Pare ca isi accepta in sfarsit, conditia umana,cu chiu cu vai, dar o constientizeaza tot mai acut.Ofteaza,da din cap, si atat,nicio alta impotrivire.Nu mai e putere, nici loc, nici vremea. Trecutul si mizeriile l-au ajuns, l-au muscat de fata, mai ceva ca leoaica tanara, iubirea. Anii sunt prea multi si devin din ce in ce mai greu de dus.Singuratatea l-a rapus si, s-a ajuns la compromisul suprem! Se vede pana la voi acolo sus, Ama, mamaita, tataita?! Sufletul va este in sfarsit, impacat si linistit?! Al meu tinde a fi! Insa, inca am rezervele mele...ce sper ca de data asta sa nu mai trebuiasca sa se adevereasca. Ar cam fi timpul ca povestea sa aibe un alt final...voi deja ati murit!
Am facut-o si pe asta...din nou....da, doamne, sa fie pentru ultima data!
Pentru voi, pentru mine, pentru copiii mei!
Asadar, nefericitul si ratacita, din nou sub acelasi acoperis, dupa atata amar de vremi! Cine ar mai fi sperat intr-o asa reuniune ? Poate tu, Ama draga, poate doar tu! Ai obsevar cred, ca in prezenta lui inca nu ne putem conecta, desi am incercat.Ce ciudat!insa.si mai ciudat este ca,instrainarea mostenirii de generatii, nu s-a putut infaptui.Nu am nici cea mai mica indoiala cum ca nu ti-ai fi pus tu si mamaita cu tataita, in gand,ca macar acum, din vesnicie sa puteti face ceva si voi. Si, ati facut,cat toata viata pamanteana in care nu ati fost lasati sa faceti nimic,ci doar sa ascultati cu capul plecat, ordinele capcaunului din povestea noastra. Ce mai deznodamant! Zarurile au fost de o eternitate, aruncate...ce naiv! Ma uit la el si observ cu stupoare cum si el poate fi atins...de boala, de neputinta,de regrete,de remuscari,de vremuri. Deci, nu este un balaur cu zece capete, ci un biet muritor de rand, ca tine, ca mamaita si tataita,ca mine .Ce usurare! Puterile incep sa il lase, vizibil. Inversunarea cu care trata orice parere diferita de a lui,deasemenea. Pare ca isi accepta in sfarsit, conditia umana,cu chiu cu vai, dar o constientizeaza tot mai acut.Ofteaza,da din cap, si atat,nicio alta impotrivire.Nu mai e putere, nici loc, nici vremea. Trecutul si mizeriile l-au ajuns, l-au muscat de fata, mai ceva ca leoaica tanara, iubirea. Anii sunt prea multi si devin din ce in ce mai greu de dus.Singuratatea l-a rapus si, s-a ajuns la compromisul suprem! Se vede pana la voi acolo sus, Ama, mamaita, tataita?! Sufletul va este in sfarsit, impacat si linistit?! Al meu tinde a fi! Insa, inca am rezervele mele...ce sper ca de data asta sa nu mai trebuiasca sa se adevereasca. Ar cam fi timpul ca povestea sa aibe un alt final...voi deja ati murit!
Am facut-o si pe asta...din nou....da, doamne, sa fie pentru ultima data!
Pentru voi, pentru mine, pentru copiii mei!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)