Cand dementa loveste in plin!
Bun, deci o luam iar de la capat, asa cum a fost o viață: mizerii si apoi, artificii si regrete ipocrite. Nimic nou, poate doar varsta si contextul in care se desfasoara povestea asta fara de sfârșit. Sa recapitulam : acelasi nefericit , aceleasi magarii, context diferit insa. De data aceasta, eu sunt cea care , sub o forma sau alta, prin puterea mintii mele am facut ca alegerea plecarii sa ii apartina lui. Eu, fara reprosuri si aduceri aminte. El, deja a rezistat prea mult sa se abtina si sa faca parte din familia mea, iar. Am si uitat numarul reîntoarcerilor ! Eu, l'am primit cu inima si bratele deschise. El, a venit cu rezervele si veninul dintotdeauna, frumos mascate intr'un buchet cu trandafiri si un plic, daruite de ziua mea. Asadar, aproape 4 luni a durat " minunea minunata" ! Acum 5 ani, la moartea lui Ama a durat 8 luni, si eu am fost cea care a ales sa plece, ca o consecinta a comportamentului lui absolut mizerabil. Acelasi scenariu, locul si timpul , altele insa. Acum, datele problemei sunt schimbate. De aceea nici tupeul nu a avut aceeasi intensitate. Cu toate ca varsta nu ii mai permite iesiri spectaculoase in scena, ceva licariri tot mai se vad, pentru cine cunoaste povestea si personajul principal. Inca are resursele si instrumentele de manipulare, active. Recunosc, eu chiar le credeam dezactivate de tot, pe veci. Cat am putut sa ma insel! M'am increzut in continuare in capcaunul basmului, in ciuda tuturor antecedentelor din trecut. Asta e deja prostie pura, nu curaj sau orice altceva. Imi asum ! Cu astfel de nenorociti, nu mai e loc de moralitate, generozitate, omagiu ori iertare. Si totusi, eu am facut loc, in naivitatea mea de a crede in povesti! Bravo, Iuliana, ai facut'o si pe asta! Cat de tare doare, Doamne, cat de mare e dezamagirea! Te felicit, nefericitule, ti'a iesit si de data asta! Esti fericit ?! Totul ti' a mers dupa cum ti'ai calculat. Tu ai castigat, eu am pierdut! Tu ti'ai improscat veninul, eu am fost atinsa de el, in plin. Oare cat sa ii mai rezist ?! Pana cand sa castigi tu si sa pierd eu ?! Eu am copii de crescut, mizerabilule! Ca tot ma întrebai tu retoric si miseleste, daca vreau sa mi'i cresti tu. Nu esti capabil sa cresti si sa sadesti decat ura si venin, dragostea si familia sunt notiuni abstracte pe care nu dai doi bani. Si stiam asta atat de bine! Si, ti'am permis sa ma pacalesti, din nou. Ce dracu o fi fost in capsorul meu blond, nu am nicio justificare. Merit asta pentru ca ti'am dat crezare si iertare. Ia'le si du'te cu Dumnezeul tau unde oi vedea cu ochii, si pe ai mei sa nu ii mai intalnesti, cate zile om mai avea amandoi. Nu'fi face griji, voi supravietui si acum, am pentru cine! Tu, pentru ce ai facut ce ai facut, depaseste puterea mea de intelegere, ma jur pe mormantul lui Ama, asa, pe tiganeste, cum iti place tie. Nu'i nimic, eu nu am pierdut decat alte 4 luni din viata, pe langa toti ceilalti ani , multi si grei, acordanduti'le tie, in loc sa le dedic in totalitate copiilor si barbatului meu. O vara! Insa tu, prietene, ai pierdut ratiunea si viata insasi, caci mintea si inima ti'au luat'o la sanatoasa, si a facut loc nebuniei sa incolteasca. Nu putem fi toti buni si iertatori, trebuie sa existe si misei ca tine, altfel echilibrul cosmic, s'ar narui in eter. Sunt furioasa ca m' am lasat pacalita de imprejurimi si cai verzi pe pereti. Liniștită insa ca am dat tot ce se putea da, chiar cu muuuult peste. Are Dumnezeu grija de toti, te las pe mana Lui, vezi daca iti merge sa il pacalesti si pe El asa cum m'ai pacalit pe mine.
Ama, sper ca te'ai convins de ce este in stare , de acolo din vesnicie, poate vezi si ca eu am incercat imposibilul!
Am o senzatie amara ca te'am dezamgit, chiar si asa, iarta'ma! Fii pe pace, voi fi bine, am supravietuit mortii tale, deja! Imi lipsesti, si sper ca stii cat te'am iubit si te iubesc....stii ?!?!
Bun, deci o luam iar de la capat, asa cum a fost o viață: mizerii si apoi, artificii si regrete ipocrite. Nimic nou, poate doar varsta si contextul in care se desfasoara povestea asta fara de sfârșit. Sa recapitulam : acelasi nefericit , aceleasi magarii, context diferit insa. De data aceasta, eu sunt cea care , sub o forma sau alta, prin puterea mintii mele am facut ca alegerea plecarii sa ii apartina lui. Eu, fara reprosuri si aduceri aminte. El, deja a rezistat prea mult sa se abtina si sa faca parte din familia mea, iar. Am si uitat numarul reîntoarcerilor ! Eu, l'am primit cu inima si bratele deschise. El, a venit cu rezervele si veninul dintotdeauna, frumos mascate intr'un buchet cu trandafiri si un plic, daruite de ziua mea. Asadar, aproape 4 luni a durat " minunea minunata" ! Acum 5 ani, la moartea lui Ama a durat 8 luni, si eu am fost cea care a ales sa plece, ca o consecinta a comportamentului lui absolut mizerabil. Acelasi scenariu, locul si timpul , altele insa. Acum, datele problemei sunt schimbate. De aceea nici tupeul nu a avut aceeasi intensitate. Cu toate ca varsta nu ii mai permite iesiri spectaculoase in scena, ceva licariri tot mai se vad, pentru cine cunoaste povestea si personajul principal. Inca are resursele si instrumentele de manipulare, active. Recunosc, eu chiar le credeam dezactivate de tot, pe veci. Cat am putut sa ma insel! M'am increzut in continuare in capcaunul basmului, in ciuda tuturor antecedentelor din trecut. Asta e deja prostie pura, nu curaj sau orice altceva. Imi asum ! Cu astfel de nenorociti, nu mai e loc de moralitate, generozitate, omagiu ori iertare. Si totusi, eu am facut loc, in naivitatea mea de a crede in povesti! Bravo, Iuliana, ai facut'o si pe asta! Cat de tare doare, Doamne, cat de mare e dezamagirea! Te felicit, nefericitule, ti'a iesit si de data asta! Esti fericit ?! Totul ti' a mers dupa cum ti'ai calculat. Tu ai castigat, eu am pierdut! Tu ti'ai improscat veninul, eu am fost atinsa de el, in plin. Oare cat sa ii mai rezist ?! Pana cand sa castigi tu si sa pierd eu ?! Eu am copii de crescut, mizerabilule! Ca tot ma întrebai tu retoric si miseleste, daca vreau sa mi'i cresti tu. Nu esti capabil sa cresti si sa sadesti decat ura si venin, dragostea si familia sunt notiuni abstracte pe care nu dai doi bani. Si stiam asta atat de bine! Si, ti'am permis sa ma pacalesti, din nou. Ce dracu o fi fost in capsorul meu blond, nu am nicio justificare. Merit asta pentru ca ti'am dat crezare si iertare. Ia'le si du'te cu Dumnezeul tau unde oi vedea cu ochii, si pe ai mei sa nu ii mai intalnesti, cate zile om mai avea amandoi. Nu'fi face griji, voi supravietui si acum, am pentru cine! Tu, pentru ce ai facut ce ai facut, depaseste puterea mea de intelegere, ma jur pe mormantul lui Ama, asa, pe tiganeste, cum iti place tie. Nu'i nimic, eu nu am pierdut decat alte 4 luni din viata, pe langa toti ceilalti ani , multi si grei, acordanduti'le tie, in loc sa le dedic in totalitate copiilor si barbatului meu. O vara! Insa tu, prietene, ai pierdut ratiunea si viata insasi, caci mintea si inima ti'au luat'o la sanatoasa, si a facut loc nebuniei sa incolteasca. Nu putem fi toti buni si iertatori, trebuie sa existe si misei ca tine, altfel echilibrul cosmic, s'ar narui in eter. Sunt furioasa ca m' am lasat pacalita de imprejurimi si cai verzi pe pereti. Liniștită insa ca am dat tot ce se putea da, chiar cu muuuult peste. Are Dumnezeu grija de toti, te las pe mana Lui, vezi daca iti merge sa il pacalesti si pe El asa cum m'ai pacalit pe mine.
Ama, sper ca te'ai convins de ce este in stare , de acolo din vesnicie, poate vezi si ca eu am incercat imposibilul!
Am o senzatie amara ca te'am dezamgit, chiar si asa, iarta'ma! Fii pe pace, voi fi bine, am supravietuit mortii tale, deja! Imi lipsesti, si sper ca stii cat te'am iubit si te iubesc....stii ?!?!
Stie, sigur ca stie...
RăspundețiȘtergere