Încă un Crăciun dulce - amarui! Al cincilea!
Chiar daca toate sunt la locul lor, copiii sunt sănătoși și fericiți, bradul este impodobit și casa curata, sufletul imi este greu și doare...când iti privesc zâmbetul din poza'ti funerară, Ama mea draga și veșnică. Perioada asta este una incarcata, poate prea exagerata in trairi si amintiri! Prezentul este precum fantoma Crăciunului trecut, se încăpățînează să țină încă vie ultima lumânare din altarul rugăciuniLor. Iertarea mea și brațele deschise le simt pangarite și improscate de amarul pelin, nicicand indulcit, doar pacalit. Simt furie și multe altele ce nu au nimic comun cu magia revărsata din tolba cu daruri ale moșului. Mi' e ciuda ca m-am lăsat prada acestor gânduri, dar sunt trecătoare, iti promit! Preț de o clipă, în amintirea'ti veșnică! Lipsa ta însă, și dorul de tine, nu sunt trecatoare! Of, mama, ce mi'ai facut tu mie....m'ai lasat singura , sa duc lupta cu capcaunul din poveste. Pare nemuritor iar eu....un alt biet muritor de rand. Ca tine! Am obosit, nu ma simt bine, si colindele astea ma ucid, aproape, la propiu! Nu te teme, este doar inca un Craciun pe care va trebui sa il traversez fara tine, atata tot. Ii voi supravietui cumva, ca si celorlalte patru. Dar sa stii ca e greu, si doare, al naibii de tare, inca! Iti place bradutul ?! Am avut ajutoare de nadejde, pe copii, nepotii tai. Violeta te stie din poza, la fel si Victor, pentru ca stai aproape de mine, in camera, pe coltul biroului tau. Le'am vorbit despre tine, si te mangaie si imi spun ca le este dor de tine, i'ai auzit ?! Te iubesc, Ama, ma auzi?! Odihna vesnica, mama ! Fii pe pace, aici jos, totul e bine. Salutări bunilor tai părinți și minunatilor mei bunici. Sa le transmiți ca le port același dor ca și ție!
Te rog, fa'ti curaj și veghează asupra noastră, de acolo, de sus, eu ma preocup ca amintirea ta sa ramana in sufletul meu si al copiilor mei, iti promit!
Chiar daca toate sunt la locul lor, copiii sunt sănătoși și fericiți, bradul este impodobit și casa curata, sufletul imi este greu și doare...când iti privesc zâmbetul din poza'ti funerară, Ama mea draga și veșnică. Perioada asta este una incarcata, poate prea exagerata in trairi si amintiri! Prezentul este precum fantoma Crăciunului trecut, se încăpățînează să țină încă vie ultima lumânare din altarul rugăciuniLor. Iertarea mea și brațele deschise le simt pangarite și improscate de amarul pelin, nicicand indulcit, doar pacalit. Simt furie și multe altele ce nu au nimic comun cu magia revărsata din tolba cu daruri ale moșului. Mi' e ciuda ca m-am lăsat prada acestor gânduri, dar sunt trecătoare, iti promit! Preț de o clipă, în amintirea'ti veșnică! Lipsa ta însă, și dorul de tine, nu sunt trecatoare! Of, mama, ce mi'ai facut tu mie....m'ai lasat singura , sa duc lupta cu capcaunul din poveste. Pare nemuritor iar eu....un alt biet muritor de rand. Ca tine! Am obosit, nu ma simt bine, si colindele astea ma ucid, aproape, la propiu! Nu te teme, este doar inca un Craciun pe care va trebui sa il traversez fara tine, atata tot. Ii voi supravietui cumva, ca si celorlalte patru. Dar sa stii ca e greu, si doare, al naibii de tare, inca! Iti place bradutul ?! Am avut ajutoare de nadejde, pe copii, nepotii tai. Violeta te stie din poza, la fel si Victor, pentru ca stai aproape de mine, in camera, pe coltul biroului tau. Le'am vorbit despre tine, si te mangaie si imi spun ca le este dor de tine, i'ai auzit ?! Te iubesc, Ama, ma auzi?! Odihna vesnica, mama ! Fii pe pace, aici jos, totul e bine. Salutări bunilor tai părinți și minunatilor mei bunici. Sa le transmiți ca le port același dor ca și ție!
Te rog, fa'ti curaj și veghează asupra noastră, de acolo, de sus, eu ma preocup ca amintirea ta sa ramana in sufletul meu si al copiilor mei, iti promit!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)