Intre terapie si prietenie

 Aceasta pandemie, cum-necum, a adus cu dansa si oameni speciali la usa buclei noastre. Cine ar mai fi sperat, ca intr'un terapeut incape si e loc si de un prieten, inauntru ?! " Dirigu' mau" cum il alinta tigru, devenit intre timp, leu, a intrat pe platforma vietii noastre virtuale, de fapt, in persoana. Abordarea, felul de a fi, de a simti, de exprimare, prin scris si vorbit,  public si in privat, au readus acea raza de curcubeu, atat de ravnita si necesara dupa aceasta furtuna nebuna globala care a luat pe sus intreaga planeta. Stiu ca am avut parte de intamplari nefericite cu specialisti de genul, si ca am o retinere vizibila in ceea ce ii priveste, retinere justificata pana la un anumit punct, de altfel. Insa in ceea ce o priveste pe ea, am simtit nevoia sa las precautia deoparte si sa ma dezbrac de prejudecati, cu orice risc, asumat. Poate un adjuvant in aceasta alegere este faptul ca ne asemanam izbitor de mult la caracter. Faptul ca amandoua scriem si desertam dinlauntrul nostru, uneori prea plin, alteori sec, imi confera un grad ridicat si inexplicabil de siguranta si liniste. Cum de altfel, ma tulbura cand echilibrul dintre profesie si prietenie, este rasturnat. Curios cum energia, inalta sau joasa, are forta sa dea peste cap o relatie, de orice natura ar fi, cum raporturile se preschimba. Psihologia inversa, utilizata uneori in doze nepotrivite, poate duce la confuzii majore, lasand loc de interpretari si supozitii, posibil fondate, posibil nu. Am trecut prin astfel de presupuneri total gresite, in trecut. De data asta parca sunt in stare de mai mult, parca pot primi mai mult, sunt pregatita sa dau mai mult din eul meu, ei. Granita asta dintre terapeut- prietenie ma ingrozeste, insa. Nu stiu unde sa stau. De partea cui sa ma dau. Ratiunea il cere pe el ( terapeutul) , inima, sufletul,  cere prietenia ei. Cum sa joc acest ping- pong, iar ?! Cum sa ma arunc in acest carusel emotional, constienta fiind ca as putea cadea in gol, din nou ?! Cine ma prinde, terapeutul, prietenia ei ?! Aceasta oscilatie intre credinta si tagada, intre terapie si prietenie, ma sleieste de ganduri si trairi. Am atatea de scos din launtrul fiintei, si totusi nu am in fata cui le scoate, fara a imi asuma niscaiva riscuri. Intrebarea este daca sunt dispusa sa imi asum asemenea riscuri, si in fata cui, a terapeutului, a prieteniei ?! O viata am fugit de astfel de specialisti. Mi'am oblojit cum m'am priceput ranile sangerande. Si acum dau peste inca unul, e drept, la prima impresie pare ca'i din alt aluat plamadit. Da Doamne ca intuitia mea sa functioneze si in acest caz!   Timpul va confirma sau nu. 

Deocamdata este perfect asa cum e: intre terapeut si prietenie! 

Nu am nevoie de mai mult, inca! 

Iau ce mi se ofera.

Si nu imi fac iluzii, astea's sinucidere curata! 

Totusi, raman in stand-by, just in case!