Reversul medaliei

 Recunosc, m'a emotionat sa il aud, ditamai barbatu', plangand si realizand ca orice alta munca, orice altceva in viata asta, este mai de indurat decat sa iti ispasesti pedeapsa, inchis, cu tot felul de personaje periculoase si dubioase. 

El, care de felul lui a fost un crai la viata lui, in tineretile lui nelinistite, si a pus pret doar pe persoana proprie, pe interesele si placerile lui. S'a plimbat, s'a distrat, departe de familia lui  pe care a renegat'o ani la rand. Inclusiv pe frate'su. 

Este un caracter influentabil, in functie de scopuri. O femeie l'a tinut departe de familie, de frate, de nepoti, de fiica lui pe care parodoxal, nu o recunoaste, dar ii plateste pensie alimentara. 

O alta, l'a reapropiat de familie, parinti, frate, nepoti, nu si de fiica, insa.

Viata l'a readus acasa de pe unde a hoinarit juma' din anii pe care ii are, pentru a avea grija de parintii lui, pana la pierderea unuia dintre ei, mama. Lucru care nu s'a intamplat vreodata inainte, altcineva a avut grija lor, si tot nu a fost suficient, frate'su. 

Calvarul prin care a trecut, la moartea ei, neputand participa nici la inmormantare, din motive hilare, ci doar la parastasul de 40 de zile, avea sa capete proportii apocaliptice, 3 luni mai tarziu, cu toate ca existau premizele unui astfel de deznodamant. 

Condamnarea cu executarea a 1 an si 4 luni de pedeapsa, consecinta a unui accident rutier, urmat cu pierderea unei vieti, din culpa, de pe vremea cand isi renega familia, fratele, l'a ajuns din urma.

Reintoarcerea acasa l'a costat scump.

Recunoasterea comportamentului, si mai si. 

Desi s'a schimbat vizibil in fel de a fi, si s'a reapropiat de familie, frate, nepoti, nu a fost suficient ca sa scape basma curata, si de data asta, cum a facut o viata, egoist fiind si individualist. 

Lacrimile amare si regretele sunt tarzii, acum. Timpul nu iarta pe nimeni, nu ii iarta mai cu seama, faptele. 

Exista o alta fata a monedei, care nu precupeteste sa isi schimbe fata, cand ti'e lumea mai draga.

Sunt furioasa ca faptele lui, si pretul platit de el, il platim si noi, indirect, in general, si direct, ta'su si fra'su, in mod particular.

Acolo, nu mai e loc de orgolii, laude, ingamfare, egoism, renegare. 

Paradoxul situatiei este ca, si la moartea mamei lui, tot fra'su a fost prezent si s'a ocupat in detaliu de aceasta.

Cand l'au luat de acasa, si l'au incatusat, tot fra'su a fost prezent.

Cand a ajuns acolo, tot fra'su s'a interesat si s'a ocupat cum sa ajunga la el cu ta'su.

Uneori, viata are grija sa iti dea dupa cum te'ai purtat, la randu'ti.

Dupa fapta/e, si rasplata.

Imi pare rau prin ce trece doar din perspectiva lui ta'su si fra'su, atat.

Poate sunt cruda, insa experientele prin care m'a trecut viata, ma face sa fiu sincera, am avut politele mele de platit. 

De altfel, a devenit baiat bun, sper doar sa nu fie prea tarziu, pentru el si ai lui,  aia doi prosti care au mai ramas. 

Deocamdata vor face sant pe drumul pana la el, la vizita. 

Ei nu l'au renegat, ci dimpotriva, ii sunt alaturi, pana la final. Ca intotdeauna. 

Asta presupune familia, sa iti aduci copiii rataciti acasa, indiferent cate prostii au facut, cat de grave, sau cat te'au ranit.

Sunt mandra de tine, barbate! 

Respect, tata - socru!