U-c(rai)-na, razboiul umanitatii!

 De nimic nu credeam ca mi'ar mai putea fi frica in viata asta, date fiind experientele prin care am trecut pana acum. Si totusi, urmarind stirile si afland ca la granita noastra este razboi, mi'am reevaluat sentimentele si fricile. Vazand imagini cu copii si mame despartiti de tati, care raman sa isi apere tara cu propriul trup si eventual viata, bunici, animale, care si'au strans intregul trai intr'o valiza, lacrimile si disperarea din priviri, m'a cuprins o stare de neliniste si frica, imposibil de redat in cuvinte.

 Am retrait mental episodul venirii noastre in capitala, intr'o noapte friguroasa de iarna, cu un copil sugar si alti doi mici, dupa noi,  cu un carut si un troler, atat. 

Peripetiile prin care am trecut, oamenii care au sarit sa ne ajute in noapte, in plina strada, pe liniile de tramvai, unde mi se blocase roata de la troler, panica ca era ultimul tramvai si eram deja extenuati de pe tren si de ganduri si griji si necunoscut, s'au derulat in fata ochilor inlacrimati simultan cu imaginile stirilor si situatiei din tara vecina. 

Mi'a fost atat de frica, de frig, de groaza, pentru moment!

Am fost singuri, doar noi doi si 3 copii mici, impotriva lumii, asa cum este si Ucraina acum. 

Chiar si asa, in disperarea si singuratatea noastra, au rasarit ajutoare din neant, asa cum sar si pentru amaratii aia zguduiti si atacati cu bombe si tancuri si rachete si aparatura militara de ultima generatie. 

Dumnezeu ne'a purtat pe brate si ne'a salvat pe ultima suta de metri, dupa ce am trecut prin iad inainte, fara doar si poate. 

Ma rog ca si pe ei sa ii salveze iar pe refugiati sa ii mangaie si sa ii aline cumva, intr'un fel sau altul iar vietile celor cazuti la datorie, sa nu fie in zadar. 

Ma rog ca acest razboi sa nu devina si al nostru, sa nu devenim si noi refugiati, iar, la alt nivel insa.

Te implor Doamne, cu sufletul in genunchi, restabileste pacea si echilibrul pamantului pe care ne'ai ingaduit sa ne facem o viata, un rost. 

Am suferit destul, s'au pierdut suficiente vieti omenesti, ca o avertizare parca in pandemie , a ceea ce urma sa vina, un razboi anticipat de unii , ignorat complet de altii, surprinzator pentru restul omenirii de rand. 

Amin!