Marea, prima si ultima dragoste!

 In tumultul si amalgamul de emotii si ganduri si optiuni, rasare cand nici nu te astepti, ea, marea, si tarmul ei, si scoicile, si nisipul, pret de o bucla crepusculara.

De la organizarea ad hoc pana la drum si cazare toate au mers ceas, nici nu stiu de cand nu s'au mai legat lucrurile intr'atat.

O evadare atat de ravnita, de noi toti, copii si adulti. 

Are ceva marea, de ma cheama mereu la ea, poate imi aminteste de vremurile cand toate erau asezate si viata avea alt sens, alta culoare, alt miros, alt gust...de sarat, de valuri, de scoici, de bine.

In valurile ei si in nisip si in scoici, sta amintirea ta, Ama draga, poate si de aceea imi place atat de mult sa imi scald sufletul intr'ansa. 

Iar adunarea de scoici a devenit un obicei, de la care nu ma abat in nicio vara, copiii adora sa le caute pe tarm sau in valuri, in adancuri. 

Eu ador sa le adaug la colectie si sa daruiesc din ele, persoanelor celor mai dragi. 

A fost o iesire fara repros!

 recunoscatoare cerului si marii!

Aveam atata nevoie de revederea ta, mare albastra! Iti multumesc ca de fiecare data, esti, si imi imbratisezi sufletul si imi vindeci rani adanci si inca sangerande. 

Prin tine, marea mea draga, Ama mea si mai draga este nemuritoare si o regasesc de fiecare data in tine, unde albastrul din ochii ei se scufunda in valurile tale, unde pielea ei fina si alba, se confunda cu nisipul fin, unde toate scoicile de pe tarm, ii imbratiseaza firea firava. 

Prin tine, Ama prinde viata, de fiecare data cand imi scald sufletul in valurile tale, la tarm. 

Marea, prima si ultima iubire!