Octombrie- moarte si viata, deopotriva!

 Hilar cum nasterea cuiva poate insemna moartea altcuiva si cum destinul are un mod atat de crud si un umor atat de negru in a trasa drumul fiecaruia dintre noi in asa fel incat sa ne indoim ca mai meritam sa existam, uneori.

Coincidente, semne, blesteme, farmece, orice ar fi fost sau este sau va fi, ne depaseste puterea de intelegere si anduranta, deseori.

Soarta este nepermis de cruda cu unii dintre noi si cu mult prea generoasa cu altii, din nenorocire sau ...fericire.

Insa unele premonitii, ganduri si stari de neliniste dinaintea unei tragedii umane intrece orice imaginatie si ratiune, alteori.

Ce ramane in urma a tot ce a fost candva, este dea dreptul inuman, trist si de netrait de cei ramasi inca.

Amintiri si umbre, franturi de realitati trecute si petrecute parca in alte lumi, de demult, revin ca un bumerang si redeschid dureri si rani de mult uitate dar nu si vindecate. 

Un deja vu perpetuum mobile, o zi a cartitei reprodusa aproape la indigo, cu mici diferente de nuante, produse pe niste  fonduri emotionale pe atat de vechi, pe atat de noi, in noi toti, toate. 

Reflectii, reflexii, reamintiri.

Cenusa, scrum, fum.

Octombrie, om, vom muri si renaste in fiecare amintire de plumb. 

Cercul vietii.