Declickul unui gest

 Curios cum un simplu gest, aparent banal, lipsit de vreo importanta, un branci sanatos, pe neasteptate, iti poate declansa in minte si in fata ochilor acele momente de teroare, din trecut, cand violenta fizica si verbala era mai mereu prezente in viata ta, chiar  adult fiind. 

In aceasta saptamana plina de insemnatate spirituala, de reflectii interioare, pica la fix o astfel de descarcare emotionala. Bine, sufletul e greu de alte incercari si greseli, ce sper sa fie iertate cumva, cat mai curand, caci au fost facute involuntar. 

Insa, ce apasa cel mai rau este acest declick, cand am simtit acel branci, din senin, si nu prea, ca semnele de scandal erau deja pornite verbal. Prima reactie a fost de fuga, ceea ce am si facut, l'am lasat pe prost in drum, dupa ce audienta de pe trotuar fremata deja de spectacolul ce se ivise spontan.

Nu am dat mare importanta intamplarii, au trecut zilele, insa ceva din adancuri, ma tot intoarce la acel moment, la acel soc care mi'a declansat iar acea groaza si frica de demult, pe care am resimtit'o in ceea ce il priveste, aproape toata viata mea.

Acea zvacnire m'a paralizat emotional si mental, pentru o clipa. Am revazut mental scenariile din trecut, si m'am ingrozit ca ar putea sa se repete din nou.

Eu nu inteleg cum unii oameni, pot sa inspire atata groaza si mila, deopotriva. Cum pot sa se prefaca in asemenea hal incat sa'ti calci pe tot ce ai, orgolii si frici, ca sa le mai acorzi o sansa si o mana de ajutor cand ti'o cer. 

Pentru ca apoi, cand prind iar un pic de putere, sa se desfasoare in toata splendoarea lor de odinioara, dintotdeauna.

Cand zic ca pot sa'i fac fata si ca nu ma mai poate atinge cu nimic, ca am crescut, ca sunt ditamai femeia, fix atunci profita din plin de bunatatea, mai degraba naivitatea si vulnerabilitatea mea, fara vreun pic de regret ori remuscare. Ca asta'i este caracterul si aluatul, unul mizerabil si cameleonic, in functie de interesele de moment.

Iar eu mereu ii pic in capcana, uitandu'ma in anii lui, in dementa ce il acapareaza, in medicamente, in scrisorile medicale, in analize si opinia medicului, ales de mine,  la care am fost cu el de mana, asadar, e reala treaba, nu se preface din acest punct de vedere. Insa in momentele de luciditate pe care le mai are, veninul pare mai puternic ca oricand si odata ce m'a atins, m'a  atins, frate, nu gluma! In plin! 

Incredibil!!!

Cum poti trece peste o astfel de istorie ce se tot repeta la nesfarsit, cum ?! Cum poti sa te vindeci de otrava ce ti'a fost injectata in inima, in continuu ?! Cum poti sa ierti si sa uiti ?! De ce ai face'o ?! Pentru linistea cui ?! A ta, in niciun caz! Eu am tot incercat, si de fiecare data doar m'am pacalit si amagit singura. 

Culmea ironiei este ca, tot de mine va avea parte, si pe ultimul drum, la fel ca si soacra mea. Oricat ne'a blamat si ranit si renegat si alungat, pe mine si pe fi'su, ala prostu', tot de noi a dat pe ultimul drum si tot noi ne'am ocupat sa o ingropam, crestineste si omeneste, in ciuda a tot ce s'a intamplat. 

Astept cu infrigurare acel moment, deocamdata ma adun sa rezist si acestui Paste, cu tot ce vine la pachet. 

Vreau liniste si sa nu mai simt din nou acea groaza si teama si nesiguranta si vulnerabilitate. 

Te rog, Doamne! 

Amin!