Din Paște'n Crăciun ( aproape!)

 Din Marțea Mare până pe 22 Septembrie au trecut două săptămâni, în mintea senilă a unora.

Într-un moment de luciditate, prietenul cărăbuș si'a reamintit numerele de telefon,  mai întâi al lui Costin, apoi al Vivianei si abia după, al meu. 

Cică voia să dea o fugă să lase laptopul care a fost al Amei,  Violetei, pe care tot el i l'a adus de bună voie, și tot el a venit după el, de Paște,  având mare nevoie de el. 

Tot el m'a înregistrat în bucătăria mea, tot el s'a dat în spectacol, când a venit în Săptămâna Mare cu Crucea, cerându-și iertare cu ochii în gresie. 

A făcut tot ce a putut ca să evite eye contact'ul.

Acum, disperare mare, zeci de apeluri pierdute, în două zile. 

Zic, gata, a venit acea zi, în sfârșit. 

Îl deblochez cât să îl apelez, să văd care este problema.

Ce voce de odihnit, parcă ne-am fi despărțit ieri,  în cele mai bune condiții,  parcă ne-am fi băut cafeaua împreună iar.

Voia să știe când e Costin acasă,  să vină să lase laptopul, auzi.

Cred că îi e frică de mine, l'am cam surprins la ultima lui vizită. Nefericitul, de Costin ar trebui să îi fie frică, după ce l'a făcut ca pe albie de porci în acea scrisoare. El care a fost un diplomat în toți acești ani, doar de dragul meu. La fel cum am fost și eu cu ai lui, doar de dragul lui. 

Ca și cum nimic nu s'ar fi petrecut, toate bune și frumoase.

Nicicând să nu mai vină,  Violeta și niciunul dintre copii sau eu, sau Costin nu avem nevoie de nimic din partea lui sau a oricărui altcuiva din acel oraș blestemat. 

Cât tupeu să ai, să mă întrebi după toate câte ai făcut, și cum te'ai comportat, " deci, tu chiar nu poți ierta nimic ?!" 

Bă, băiatule! Mizerabilule! O viață întreagă numai asta am făcut, te'am tot iertat și te'am tot lăsat înapoi în viața mea și a copiilor mei. 

Apropo, ai uitat de ziua Vivianei, nu că ar fi avut nevoie de urările tale sau ale Ioneștilor, de fel. Ea o să te scuipe dacă vreodată va da nas în nas cu tine, și tu vei avea vreo bucurie la adresa ei. Are 16 ani, nu 6, știi ce zic ?! Nu mai merge să o cumperi cu dulciuri și să o manipulezi , a realizat ce javră de om ești. 

Ai întârziat juma' de an, de când ai zis că îl aduci înapoi. ( laptopul)

Rămâi tu senil în plata Domnului, că nu stăteam în laptopul tău.  I'am cumpărat Violetei ce a avut nevoie. 

Să nu mă mai deranjezi vreodată! 

Când va trebui să te îngrop, o voi face doar să mă asigur că nu te împăiază careva, dintre cei pe care ai apucat să-i otrăvești cu minciunile și mizeriile tale.

 Așadar, nu a venit încă ziua aceea. Nu'i panică, nu e grabă, o aștept. 

A zis bine cine a zis că mizerabilii trăiesc mult, și bine. 

Nu'i problemă, nemuritori tot nu's! 

Time will come! 

P.S. În Octombrie, pe 24, se împlinesc 2 ani de la moartea lui Ioneasca. 

În Noiembrie, pe 3, se împlinesc 9 ani de la moartea Danielei ( Ama). 

Încep să dea iar târcoale, ipocriții! 

Abia îi aștept! 

Vor primi, cu boltă, nu struguri, ci m...ust! ( a se citi exact ce ați gândit la prima lectură).