Cărăbuș dement(ă)

 80 de ani și cărăbușul nu se lasă dus, nici de'al naibii!

Ba, pare că se joacă miuța, de'a șoarecele și pisica șamd.

Este un gigolo aproape împăiat și senil în căutare de partener/ă, fără încetare. 

Când situația îi convine, își recunoaște vârsta și boala. 

Când îl descoperi sau îi cunoști suficient de bine teatrul ieftin, absurd, nu mai recunoaște nici măcar că a fumat ca un turc o viață întreagă.

Are pierderi grave de memorie, am sesizat. Cum are și momente lucide și de rătăcire. 

Jonglează cu acestea în funcție de situație, dispoziție, oameni. 

Depresia pe care o tot invocă datorită singurătății e după vreme, când plouă e bolnav, când e soare, e gigolo.

Recunosc că îmi este frică de cum ar putea reacționa în momentele de rătăcire totală, nu vreau să aflu.

Am avut deja parte de unele episoade, de control. Mă întreb dacă mi'a testat mie reacția sau chiar au fost pe bune. Mi'e teamă de cum voi reacționa eu dacă mă provoacă,  din nou. 

Tot am impresia că tatonează terenul, iar.

Se află în situația disperată în care e în stare să promită și luna de pe cer.

Și știu că ar face și pe dracu în patru să mi'o aducă, dacă eu i'o cer. Într-atât de disperat e, în egală măsură pe cât e de meschin și de parșiv, nenorocit.

Replica cum că cât de curând va fi așa,  la replica mea că arată si este bine, adică este doar o aparență, că el de fapt nu se simte  bine, și eu/noi,  de fapt asta îmi doresc, să nu mai fie, deloc, m'a scos din pepeni, deși, recunosc, mă îngrozește acel moment, pentru că știu că nu o să mai pot fugi sau ignora sau bloca, cum fac acum când devine prea obraznic și insistent,  și va trebui să îmi înfrunt demonii și să îl conduc pe ultimul drum,   eu, așa cum am făcut și cu mama soacră. 

Până atunci însă, mai ne jucăm un pic, că deh, poate nu aveam ce face, mă plictiseam și viața mea era prea monotonă și  aveam nevoie de un pic de adrenalină.

Cu același cărăbuș dintotdeauna, sper doar să nu fie pentru totdeauna, cel puțin, în ceea ce mă privește. Mi'a mâncat jumătate din viață,  și mie, și lui, poate e de ajuns, însă cu idioți că ăștia  nesătuli, orice este posibil, fix când zici că nu mai poate fi.

Dumnezeu cu mila! 

Doamne, ai milă!