Vinerea Mare!

 În zi de sărbătoare, eu pe copii de mână i'am luat,  flori și lumânări am cumpărat și în  biserică pe sub masă  ne-am aplecat, crucea și icoana am sărutat și ne-am închinat. 

Înghesuială, oameni de toate vârstele și culorile. Am scăpat nevătămați. AMIN

Altfel, această săptămână a patimilor a fost cea mai blândă din ultimii ani. Nesperat! 

Mi'e și frică să mă bucur!

Forțe întunecate și energii negative și oameni toxici au tot dat târcoale dar  nu au răzbit, parcă s'au lovit de un scut invizibil. O fi ruga mea, a altora, nici nu mai contează ce zei au hotărât să mă  protejeze, sunt profund recunoscătoare.

Parcă nici în interiorul meu nu mai e așa furtună, sper doar să nu fie o capcană emoțională, iar. 

Mă simt prinsă , captivă între ce port în interior și ce sunt obligată,  vrând- nevrând, să afișez în exterior. Undeva la mijlocul dintre credință și tăgadă.

Această constrângere ne- voită, aproape că m'a privat de libertatea gândirii și firii.

Sunt la o răscruce de identitate.

Mocnește la foc mic.

O văpaie ce stă să aprindă tot satul. 

O făclie de Paști ce sper să curețe toată suflarea dimprejur.

Facă'se voia Ta! 

Lumină din Lumină!