Punct si de la capăt. Un alt capăt. Un nou început!

 Nu știu cum se face de viața asta are așa un mod hilar de a glumi , pesemne știe că am dezvoltat simțul umorului până la extrem. Altfel, aș fi pierit de mult! 

Așadar, cu prietenul cărăbuș la adăpost, deși poate nu ar fi meritat luxul și deranjul, mă întorc în casa unde am petrecut juma' de viață cât într-o viață de om, cel puțin. 

Doar eu și copiii. 2 din 3.

O visez de ceva nopți pe Ama, cred că mă cheamă acasă, îmi spune că de-acum va fi bine; așa nedormită și plină de griji și gânduri cum sunt acum,  și totuși simt că asta trebuie să fac, să schimb locul, poate fără cărăbuș prin preajmă se schimbă și energiile și norocul.

Nu mă voi lăsa pradă vinovăției, am trecut prin mult prea multe, am acceptat nepermis de multe, am crezut naiv, în cai verzi pe pereți exagerat de mult timp. Am îmbătrânit înainte de vreme, nu vreau să și mor înainte de vreme, am încă pentru cine trăi, pentru minunile mele cu ochii ca marea! 

Poate nu e prea târziu să mă vindec, să renasc din propria cenușă, au mai făcut-o și alții înaintea mea. 

Eu vreau să trăiesc! nu să mor de inimă albastră, ca  alții. 

Să mă redescopăr, să îmi aflu și alte puteri și abilități

Știu că pot, încă pot! Vreau asta cu toată puterea ființei mele!

Nu mai vreau să dau vina pe nimeni, nu mai vreau să mă întreb de ce am permis să se ajungă în acest punct de cotitură. 

Respir adânc și merg mai departe, mă întorc la casa părintească, un cămin ce are impregnat în pereți atât de multe amintiri și emoții și energii și stări. 

Sper să le redau un suflu nou , se necesită. 

Eu am nevoie de un suflu nou!

Doamne, ai milă de mine și de copiii mei, te rog! Ajută'mă să merg mai departe, ține'mă sănătoasă și în putere,  să pot avea grijă de comorile mele! Amin!