Acasă de Crăciun, de tot!

 Ce faci când totul pare că se prăbușește în jurul tău, deși tu, naiv, te încăpățâneai cu ultimele forțe și minți și firmituri de suflet, să te împotrivești rupturii ce s'a produs de ceva vreme, și nu brusc, peste noapte ?! Brusc, doar te'ai trezit și ai reacționat și acționat în consecință, atât. 

S'a creat contextul, s'au așezat astrele așa cum a trebuit, și  nu cum te'ai fi gândit tu că ai vrea. 

Nici poxipol nu mai lipește această ruptură, când inima e într-atât de dezamăgită și rănită.

Nicio promisiune, nici măcar Moș Crăciun nu mai poate face magie.

Când nu mai vrei, după ce numai Dumnezeu știe cât ai vrut și cât ai înodat la lacrimi în căsnicie, de a  devenit o căznicie între timp, într-un final, după toată zbaterea ta, simți că indiferent de cât de greu îți va fi pe mai departe, nu mai e cale de întors,  orice ar fi.

Și nu mai dai înapoi  și te duci înainte, cu un curaj nebunesc ivit din neant, precum sania cu renii  moșului pe cerul înstelat. 

Și devii puternică, determinată să îți duci nebunia până la capăt, nu te joci cu jumătăți de măsură.

Ai încredere că îți va fi bine iar, că vei renaște din propria cenușă, când totul în jur stă să se destrame, tu îți regăsești drumul spre casă, spre tine. 

Dumnezeu te poartă în palmele Sale, și de data asta, mai ales de data asta.

Ai luat decizia potrivită,  cea mai potrivită dată fiind situația. 

Hai, Iuliana, trage'ți sufletul, ai ajuns acasă!

Vei supraviețui!

Demn și cu fruntea sus, cu zâmbetul pe buze îmbrățișează tot ce vei întâmpina de-acum înainte!

Tu, poți! 

Curaj!

Semnat, alterego'ul tău. 

P.S. România,  te rog, trezește 'te și tu !