Ziua mamei!

 A fost primul an în care nu am mai lăsat locul amintirilor să îmi fure ziua mamei. 

Din nepermis de mulți.

Da, amintirile ne țin în viață dar nu ar trebui să ne'o și fure. 

Nu m'am mai gândit la cei duși,  nu am mai oftat după iluzii.

Am trăit momentul, ziua și atât. 

A fost....nesperat de bine!

Timp petrecut cu prima mea născută și cu a sa parteneră de viață .

Amalgam de gânduri și emoții. 

Recunoscătoare pentru acest dar.

E bine, începe să fie bine, și mie, și ei.

Asta este cea mai mare dorință și ruga neîncetată a unei mame, ca copiilor ei să le fie bine în alegeri și decizii, atunci când își zborul.

Sunt fericită pentru fericirea ei. Și de drumul ce și l'a ales. 

Sunt mândră din cale afară  de ea, de cum a gestionat schimbarea de paradigmă, de locuri și vieți. 

Este prima mea născută, prima dragoste  și aceasta nu se uită niciodată și nu va muri vreodată, chiar și atunci când eu nu voi mai fi fizic.

Te iubesc, Vivi! Îți mulțumesc că ești fiica mea! Nici că puteam primi un dar mai bun de la Dumnezeu, decât acela de a fi mama ta, a lui Vic și a lui Vio.

Mulțumesc, Doamne! 

PS. Mămăită, mamă, m'am întors acasă, aveți grijă de mine și de copiii mei, nepoții și strănepoții voștri,  vă rog, de acolo din veșnicie, căci pomenirea voastră este nemuritoare și amintirea voastră trăiește prin mine și poveștile despre voi.