Mă împac bine ( și nu prea) cu singurătatea!

 Noul statut de femeie și mamă singură, vine la pachet cu un amalgam de gânduri și trăiri, ce vrând- nevrând, încep parcă instinctiv, să se așeze , căutându' și locul cel mai comod din ființă. 

Nu m'aș fi putut gândi vreodată că este cu putință să te'mpaci cu singurătatea, cu lipsa unui bărbat, a unei familii, a unei vieți. ( de împrumut)

Și să te adaptezi aproape brusc, peste noapte, la o nouă viață, de una singură.

Ironia sorții face ca tu să fi fost deja singură în relația de cuplu de ceva vreme, fără ca măcar să fi știut, sau să fi conștientizat, într'atât de singură erai.

Două personaje se confruntă exact cu ce mă confrunt și eu, cu singurătatea: Ionescu Senior și prietenul cărăbuș.

Diferența este însă una incomparabilă.

Unul și'a continuat viața alături de tovarășul dintotdeauna, paharul, și de prințișorul familiei, cel care oricâte prostii ar face, dintre cele mai inimaginabile, este de neatins, și un veșnic crai incapabil de iubit și întemeiat familie, mereu liber de contract și responsabilități, angajamente de orice fel. Trai pe vătrai.

Altul, s'a retras la garaj, de tot, starea lui de sănătate nu îi mai permit aroganțele și mizeriile cu care a fost obișnuit o viață întreagă. Mințile au început să i'o ia la sănătoasa, definitiv. 

Amândoi și'au trăit viața așa cum și'au dorit, priceput, în alte timpuri , termene și condiții.

Acum își duc bătrânețile care cum poate. Unul cu mintea dus, altul bine mersi, ce nu se lasă încă dus.  

Iar eu, doar nu m'oi lăsa mai prejos ca cei doi, ale căror vieți le sunt pe sfârșite și poveștile răscitite. 

Eu mai am de trăit, iubit, descoperit, viața nu mi s'a sfârșit odată cu o căsnicie eșuată. 

Există viață și după o despărțire de bărbat, și o destrămare de familie. (aparent tradițională).

Cum viața m'a scos dintr'o căsnicie închipuită de ceva timp, și m'a aruncat înapoi de unde am plecat într'ânsa, nu mi'a mai rămas decât supraviețuirea. 

A Mea!

Reculegere, refacere, regăsire, renaștere, revedere ( fără "la").

Singurătatea mi'a lăsat timp și spațiu să mă redescopăr pe mine ca ființă umană, să îmi înfrunt demonii interiori si fricile.

Să prind curaj să mă descurc de una singură, în tot, în traiul de zi cu zi, cu tot ce ține de casã, cumpărături,cheltuieli, plăți, căci de copii m'am ocupat și dedicat, o viață. 

Să nu'mi fie teamă să dorm singură, noapte de noapte, fără bărbatul pe care l'am avut în nopțile ce au trecut de parcă ar fi fost într'o cu totul altă viață.

Să nu'mi fie rușine să ies în lume, să dau ochii cu oamenii, să îi pun la curent cu noua stare de fapt atunci când mă vor întreba curiozități din sânul familiei care nu mai este cea care a fost odat'.

Încep să mă acomodez cu singurătatea, poate chiar să mă împac.

Au mai făcut'o și alții, o pot face și eu.

Știe El mai bine de ce dă, cui dă, când dă, cât dă. 

E înspre bine, e loc și de mai bine, dar e bine, mulțumesc, Doamne!

Facă'se voia Ta!