Cu dusmanul in pat, povestea mea, nu filmul!

 Se spune ca, ce uneste Dumnezeu, oricine altcineva, nu poate desface. Asa m'am pacalit de doua ori! Cu acte cu tot! Cu acelasi barbat! Uneori, unii au nevoie de mai mult timp si mai multe cauze ca sa deschida ochii mintii si sa resimta efectele incapatanarii si naivitatii ce au transformat o casnicie intr'o caznicie- supliciu. Motive si pretexte, scuze ce acuza, minte ce refuza, suflet confuz, o viata contuzie.

Se mai spune ca, traiesti langa un om ani la rand, si nu poti stii cu adevarat de ce este capabil, intr'un context sau altul.

Confirm! Am experimentat! Nu ma mandresc cu naivitatea mea in exces. Nu ma scuz, ci incerc doar sa inteleg cum m'am putut increde orbeste intr'un om , fara sa am nicio retinere. Am pledat pentru integritatea lui  oficial si neoficial. Am crezut in el si in dragostea si angajamentul lui pentru familia noastra, in devotamentul lui pentru mine si pentru copiii nostri, impotriva a  toti si toate. Eram noi doi si copiii. Si restul lumii.

Mai este o zicala care spune ca uneori,  de prea mult bine,  unora li se apleaca si calca pe bec. Fie prin inselat, violenta domestica, abuz sexual. 

Viata bate filmul, o alta zicala ce se probeaza.

A zis prea bine cine a zis ca, alora mamosi nu ai ce sa le faci, iar daca mai sunt si narcisisti, este combinatia fatala, capabila sa te bage in pamant. Unele dintre noi, credule si vesnic indragostite, si familiste convinse, in mormant si'au gasit abia linistea si dragostea, in loc cu verdeata, unde nu mai e nici durere, nici suspin, ci  doar viata fara de sfarsit.

Astfel de oameni, pe cat sunt de calmi, pe atat de mult fierb pe dinautru si dau pe afara cand nici nu te astepti. Aparent, din senin. Insa ei, au acumulat multe frustrari si traume si lipsuri emotionale intre timp.

Singurul lor mod de a refula este prin a rani pe cei de langa ei pe care, in teorie, ii iubesc cel mai mult.

Fiind capabili de fapte abominabile pe care si le reprima mental si le neaga cand sunt luati la bani marunti.

Cu toate ca, au un fel anume de a'i lasa mici pe cei de langa ei, de a ii anihila cu zambetul pe buze si cu privirea galesa, de fapt, le fac cel mai mare favor  fara ca macar sa stie, acela de a creste si din acei mici si neajutorati, sa devina mari si puternici, capabili acum sa se impotriveasca comportamentului abject ce i'a tinut pe loc nepermis de mult timp.

Se mai spune si ca totul se intampla cu un rost si la momentul nu potrivit, ci, cel mai potrivit.

Adevarat.

Toate aceste incercari doar m'au pregatit sa pot lua atitudine si sa iau decizia care se impunea deja de mult prea mult timp dar nu am avut curajul necesar.

O alta zicala spune ca  este mai bine si mai tarziu, decat niciodata.

Adevarat.

Asadar, te uita cum se destrama o casnicie in noi- embrie, trecut. Desi aceasta statea pe un butoi cu pulbere de ani buni, in asteptarea fitilului potrivit care sa o arunce in aer, si la propriu  si la figurat. 

Scrum s'au facut! Si vise, si sentimente, si familie si vieti. 

Din cenusa a renascut, cand nici nu mai speram, iubirea de sine. 

Nici nu stii de ce este capabila o femeie, o  mama, cand viata nu ii ofera o alta alternativa decat aceea de a fi puternica pentru si datorita copiilor ei si a tot ce nu i s'a permis sa fie in doi. 

Supravietuirea nu este o optiune. Renasterea este obiectivul. 

Si speranta. In mai bine. Intr'o alta iubire, poate cea potrivita. Meritata.

Unii oameni apar in vietile noastre doar ca sa iasa dintransa, cu niste lectii invatate, in sfarsit.

Repetitia este mama invataturii, doar.

E timpul! 

Multumesc, Doamne! 

Faca'se voia Ta!