Macii din Mai

 Acest Mai este diferit din toate pdv. Nu mai este prietenul carabus, nu mai trebuie sa fiu politicoasa, nici macar diplomata sau din  complezenta cu unii oameni din neamul extins, caci, fiecare dintre ei a ales sa nu mai faca parte din viata mea, intr'un fel sau altul, si este mai mult decat mi'as fi putut dori vreodata. 

Aceasta liniste si aerisire de oameni si drame imi prieste cum nu m'as fi gandit ca este cu putinta.

Sa ai timp pentru tine, sa nu mai ai grija nimanui decat pe a ta si pe a copiilor tai, este ceva din alta lume, intr'adevar.

Sa fii libera in miscare si respiratie, fara sa trebuiasca sa te mai cronometrezi, sa fii pe fuga, sa dai socoteala si explicatii cuiva anume.

Sa fii singura, tu cu tine si cu Dumnezeul tau.

Este divin.

Re'inveti sa te conectezi cu natura din tine si din afara ta.

Redescoperi ce iti place, ce te face sa te simti bine de una singura. Cu gandurile si trairile tale interioare si exterioare, deopotriva.

Fara sa te mai simti vinovata ca iti este un pic mai bine, ca ai supravietuit celei mai de cosmar perioade din viata ta de mama si de femeie, deacum singura.

Curios cum natura umana poate trece prin foc si para, poate arde la propriu si la figurat, din dragoste si sacrificiu, pentru anumite idealuri si inchipuiri. Si oameni. Si familie.

Cum este si mai ciudat cum are forta sa renasca din propria cenusa, ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat, nicio drama, nicio destramare de familie, de casnicie, de vieti.

Si piesele se aseaza ca intr'un puzzle, cuminti, frumos, linistit.

Dinamica devine una de pus in rama, de povestit, de trait, din nou.

 Cu un roze, cu un film bun, cu o plimbare prin campul cu maci.

Nu mai imi trezesc insa, nicio emotie macii, ce butaforie.

  Dau bine , in schimb, in poze si in ochii privitorului.

Sa vina vara , vacanta si cei 43 de Mai'uri, dara! 

E mare nevoie de un moment de respiro, iar. 

Multumesc, Doamne pentru tot! 

Te rog, ai grija de copiii mei si de mine, cum numai Tu stii sa o faci! 

Amin!