In loc de terapie

 Specialistii lui peste prajit vorbesc despre expunerea la trauma ca o forma de terapie. Acel " de ce ti'e frica, nu scapi" daca nu il confrunti. 

Asadar, m'am expus. Traumei fiicei mele. Si am proiectat'o asupra mea. 

Rezultatul ? O usurare inexplicabila ca acel 1% pe care l'am rezervat dreptului la replica s'a confirmat, in sfarsit. 

Tot zbuciumul meu interior, starile mele de rau, si'au gasit explicatia si rostul. A fost nevoie  sa trec printr'un iad emotional si fizic ca sa pot face fata acestei marturisiri. Cu subiect si predicat.

Multumesc, Doamne, ca mi'ai tinut mintile, inima si trupul, intregi! 

Deabia deacum inainte pot pune punct cu adevarat acestei traume, si sa o accept, si eventual, candva, sa o si vindec. Ca de inteles, mi'este imposibil. 

Din rolul de mama si de fosta sotie. 

Sper doar sa mai am timp sa ma vindec, si ca femeie.

Cred ca am platit mai mult decat suficient pentru orice polite, din orice alte vieti.