Sfanta Maria!

 S'a implinit anu', carabusule! Iar in ultimele luni, mai exact de la ziua mea incoace, starile  mele de rau s'au inmultit si agravat, pe alocuri. Nu poate fi doar o coincidenta nefericita. Sunt blestemele tale, nu am niciun dubiu. De aceea si ti'am facut coliva, sa mai imprastii din ele. 

Azi, in biserica, singura, in multime, doar eu, lacrimile mele si Dumnezeu. Durerea de spate si starea de lesin, mirosul de tamaie si lumanari aprinse, aproape ca m'au invins, numai Dumnezeu m'a tinut intreaga, sa nu ma pravalesc. 

O durere inexplicabila mi'a cuprins sufletul si lacrimile mi'au curs necontenit pe obraz. 

Corul si cantecul lor!

M'am simtit nelalocul meu si totusi, am supravietuit multimii. 

Am dus pana la capat si acest obicei , ca asa e crestineste, sa iti pomenesti mortii, mai ales la ceas de mare sarbatoare. 

Stiai ca Maica Domnului e mai puternica decat Heruvimii si Serafimii ?! Si e femeie! Si e mama!

Nu poti dobori o mama! Ruga unei mame pentru copiii ei este cea mai puternica. 

Dar poate ca pe femeia din ea , da. Cu totii ati mai luat cate o bucatica din ea, pana au mai ramas doar firmiturile. Fiecare dupa plac si interese. 

Nu stiu daca mai am forta sa imi adun firmiturile si sa ma adun bucata cu bucata, dar stiu ca am sufletul inpacat ca am facut si asta. 

Si daca e suficient ca sa rupa din blesteme, e mai mult decat mi'as fi putut dori. 

Te'am pomenit, acum dormi in somnu'ti vesnic si lasa'ma in pace, sa pot trai, nu doar supravietui.

Mama, mamaita, tataita, vegheati asupra mea si a copiilor mei, nepotii si stranepotii vostri,  e timpul.

Dumnezeu sa va ierte! 

Iti multumesc, Doamne!