18 ani de tine, prima mea nascuta!

CRACIUN FERICIT!!!


nu stiu cum, sau poate stiu...nu stiu de ce, sau poate stiu...cel de sus a aranjat ca de aceste sarbatori eu liniste la cap si suflet sa am. cum de altfel, am, decand ne-am mutat si din zona toxica si de langa oameni toxici am plecat. auzisem de energii, de influenta lor, insa nu eram asa convinsa de autenticitatea lor, pana  sa le probez pe mine si familia si viata mea, a noastra...cum e posibil ca aceste energii si unii oameni sa fie atat de negative/i, de negri la suflet si de diabolici in gandire, am incetat de o buna vreme sa mai gasesc raspuns...m-am conformat cu ideea ca nu toti suntem la fel, slava cerului, si, mi-am cautat alt loc, unde sa pot exista linistita, sub soare, acelasi care il impart cu ei, din prea plinul astrului, si in niciun caz din marinimia mea...asa se face ca, de cand o avem pe Violeta, drumurile noastre au dus spre capitala, inca mai devreme un pic...greu, dar atat de necesar si frumos. cum ne-am indepartat si rupt, de acele energii nefaste si oameni haini, cerul ni s-a deschis si ne-au aparut in cale oameni si energii noi, la polul opus cu cele pe care le lasasem in urma. nu as fi crezut,  sa aibe asa efect! nu  zic ca nu au existat si momente de-a dreptul disperate, cu tot cu cerul deschis...insa, in comparatie cu perioada si intamplarile si zbucuiumul de care am fugit vazand cu ochii, acest loc si ale sale energii si oameni m-au surprins total. este mutarea care a incheiat partida! nu mai exista deacum cale de intoarcere ori de compromis, chiar de cerul s-ar inchide! vorba aceea cum ca mai bine te intelegi cu strainii decat cu rudele, si mai bine traiesti separat de dansele, la noi s-a potrivit al naibii! stiu, familia nu ti-o alegi tu, desi am cate ceva de spsus si in acest sens, dar nu aici , acum, nu este momentul potrivit...cum se face ca de indata ce am plecat in lume, singuri, cu copchiii de gat,norii s-au risipit si soarele a rasarit fix pe cararea noastra ?! cu bune, cu rele, cu greu, cu usor, cu urat, cu frumos, cu mult, cu putin, cu mai nimic, din nimic, ne-am ridicat din propria cenusa si o viata noua si un camin nou am contruit, de la lingura. fara o doza scapata voit in plus, de nebunie, nici ca am fi reusit. am fost trasi inapoi de pe marginea prapastiei, in ultimul moment, in cateva randuri. de ce? tind sa cred , ca o revansa a destinului pentru toate cate am indurat si dus pana la acel moment de eliberare si trezire. am avut nevoie de un imbold, de un curaj dus la extrem, sa ma aventurez , sa ne aventuram cu trei copii, dintre care un sugar de nici un an de zile, in plina iarna, in noapte, cu un geamantan doar, de inceput. numai Dumnezeu este cel ce ne-a purtat de grija! si, dand filmul inapoi, acum, nu am nici mai vaga idee cum de am reusit. sa fi fost energiile, oamenii, providenta...nici ca vreau sa stiu, doar multumesc pios oricui sau orice ar fi fost. si daca am reusit, inseamna ca am meritat. ca ceea ce Dumnezeu a unit , oamenii si soarta nu vor putea vreodata a desface, oricat ar incerca. sa inteleg ca suntem facuti sa reusim, impreuna, si nu separat...am verificat doar.si cat e de bine sa fim impreuna, si nu separat!  asadar, degeaba unii oameni iti vor raul, daca Dumnezeu te iubeste...si pe noi, Dumnezeu nu ne iubeste, ne adora! bogatia materiala e buna la casa omului, insa nu vitala, in  general. insa, de preferat, de bun simt, cand ai copii.cat sa le bucure sufletul, in prag de sarbatori doar, fara excese. fix cand nu aveam nimic, aveam de toate si exact ce aveam nevoie. asta inteleg eu prin bogatie. sa ai, din nimic, o noua sansa la o viata mai frumoasa, pic cu pic. sunt uimita, dar recunoscatoare de sansa ce in sfarsit, providenta mi-a dat. si nu o voi rata, pentru toate bogatiile materiale ale lumii.linistea sufletului meu, pentru care am indurat atat, este cel mai frumos si ravnit cadou, in genere, si pentru acest Craciun, in special. iti multumesc, Doamne!