ganduri in noapte...
ce dor mi-a fost de acest mod de a-ti asterne gandurile, in linistea noptii, in pat, tolanita si de nimic perturbate...promit ca de acum sa ma infrupt din nou din ale noptii delir mut.
suspin adanc si apasat si expir fericire, intr-un tarziu, atat de asteptat.recunoscatoare soartei ca mi-a ingaduit o noua sansa la viata si aer sa am. deacum iar, voi respira prin ganduri asternute bizar.
asadar, se poate sa simti si fiorii relaxarii, nu doar tumultul disperarii. uitasem cum e! suna ireal si totusi real, intr-atat de dor ce mi-a fost sa ma dezbrac din nou de angoase si prejudecati.
am fost amortita cerebral si nu am mai voit nicicum sa ma trezesc in resimtire. mi-a lipsit cumplit cheful si starea, intregii mele fiinte sa inviez. am ratacit oameni, locuri si momente doar din frica de anonimat. ma ingrozeste gandul cum ca as pieri in fizic, fara cititori alesi pe spranceana, in a-mi descifra existenta eului neinteles. simt ca am pierdut o parte din mine in asta perioada surda. am disperata nevoie partea sa mi-o regasesc si eul sa mi-l reintregesc! chiar nu stiu cum naibii am putut supravietui atata amar de timp fara a scrie si asterne cumva, gandurile ce le nutresc.eu respir prin litere, emotii, trairi, ganduri, simturi si sentimente diverse. port masti felurite si aiurite , depinde de stare si imprejurare pe care dintre ele aleg sa o afisez. e greu echilibrul sa il mentii cand dupa o asa vreme lunga la butoane revii. dar acum am bucuria ca pot si vreau si am cu ce sa revin si de ce si pentru ce sa raman. cand toate din zi se transforma in noapte si se linistesc, eu echilibrul la taste mi-l regasesc. doamne, ce incantare !
p.s. firica, iti multumesc!
tati, te iubesc!
ce dor mi-a fost de acest mod de a-ti asterne gandurile, in linistea noptii, in pat, tolanita si de nimic perturbate...promit ca de acum sa ma infrupt din nou din ale noptii delir mut.
suspin adanc si apasat si expir fericire, intr-un tarziu, atat de asteptat.recunoscatoare soartei ca mi-a ingaduit o noua sansa la viata si aer sa am. deacum iar, voi respira prin ganduri asternute bizar.
asadar, se poate sa simti si fiorii relaxarii, nu doar tumultul disperarii. uitasem cum e! suna ireal si totusi real, intr-atat de dor ce mi-a fost sa ma dezbrac din nou de angoase si prejudecati.
am fost amortita cerebral si nu am mai voit nicicum sa ma trezesc in resimtire. mi-a lipsit cumplit cheful si starea, intregii mele fiinte sa inviez. am ratacit oameni, locuri si momente doar din frica de anonimat. ma ingrozeste gandul cum ca as pieri in fizic, fara cititori alesi pe spranceana, in a-mi descifra existenta eului neinteles. simt ca am pierdut o parte din mine in asta perioada surda. am disperata nevoie partea sa mi-o regasesc si eul sa mi-l reintregesc! chiar nu stiu cum naibii am putut supravietui atata amar de timp fara a scrie si asterne cumva, gandurile ce le nutresc.eu respir prin litere, emotii, trairi, ganduri, simturi si sentimente diverse. port masti felurite si aiurite , depinde de stare si imprejurare pe care dintre ele aleg sa o afisez. e greu echilibrul sa il mentii cand dupa o asa vreme lunga la butoane revii. dar acum am bucuria ca pot si vreau si am cu ce sa revin si de ce si pentru ce sa raman. cand toate din zi se transforma in noapte si se linistesc, eu echilibrul la taste mi-l regasesc. doamne, ce incantare !
p.s. firica, iti multumesc!
tati, te iubesc!
"port masti felurite si aiurite"....daca scapi de astea si ramai tu, asa cum esti si asa cum te cauti, ai reusit deplin! Imbratisari si ganduri bune!
RăspundețiȘtergereacest subiect suporta felurite si aiurite opinii, draga mea, si, nu vreau sa intru in polemica cu tine, caci eu te iubesc asa cum esti tu, si cand poti masca si cand nu o porti, pam- pam :p
RăspundețiȘtergereOare cine invoca mastile?
Ștergerepropun sa il intrebam pe mos craciun despre asta, ca pe nicolae l-am ratat :)) intrebari, si iar intrebari...si raspunsuri, cand ? :p
Ștergere