12 ani de con-supra-vietuire langa acelasi barbat!
Zicala " sa fiti fericiti pana la adanci batraneti " pare sa prinda contur cu fiece an ce trece, pe nesimtite. O poveste inceputa dintr-o joaca, a ajuns o poveste serioasa, pe firul desfasurarii ei, cu fiece intamplare.Anii au trecut, intr-o clipita, cu patanii fel si fel, cu bune, cu rele, cu amintiri frumoase si cu unele de nereamintit vreodata.Copiii din noi au crescut, s-au maturizat inainte de vreme, au trait momente unice si de neegalat. Am iubit, am fost inselati, de cei mai iubiti dintre pamanteni. Am lasat in urma oameni si nu ne-am mai uitat inapoi, cautandu-ne calea departe, dincolo de lumea dezlanuita. Am reusit, am dat gres, am reusit iar. Alegerea facuta a fost salvarea noastra, ca suflete, impreuna, si separat. Intamplarile pe care vrand-nevrand a trebuit sa le intampinam singuri, de capul nostru, pe puterile noastre, ne-au dat curaj si forte nedescoperite pana atunci.Am trecut cu bine, pana la urma, peste toate, impreuna.Cu nopti nedormite, suflete nedajduite, vorbe grele, certuri si tipete , injurii si lacrimi . Toate acestea pentru o cauza nobila, aceea de a implini ce ne-am promis in fata altarului, de " a fi impreuna la bine si la rau". Si, cum -necum, mai taras, mai grabis, mai pe burta, mai pe muteste, mai pe ne-simtite, ne-a iesit figura. Acum , la un veac si distanta, pot spune sincer, fara ocolisuri ca, noi doi, vom muri unul de gatul celuilalt, orice ar fi! Unii oameni, sunt facuti sa fie impreuna, prin oricate furtuni sau curcubee ar trece impreuna. Asa si noi doi, ne incapatanam sa reaprindem scanteia atunci cand abia mai palpaie.Si, surprinzator, se reaprinde mai puternic ca oricand inainte. Am verificat cum ne este si fara, si am realizat amandoi, ca ne e indubitabil, mai bine cu. Lucrurile se asaza pe fagasul normal numai atunci cand suntem pe aceeasi lungime de unda.Cum deviem de la curs, cum o sfeclim.Asa ca, revenim la aceeasi lungime de unda. Si, fericirea exista! Poate sunt lucruri ce le-as face altfel acum, cu mintea de azi, poate nu...poate lipsesc altele, poate nu...poate vreau unele...poate nu...dar stiu sigur ca il vreau pe el in continuare , de barbat, asa idiot si tampit cum e cateodata ( de muuulte ori ), cu el de gat voi sfarsi! Copiii ce mi i-a daruit, numai el putea sa o faca. Tatal lor, numai el poate fi. Barbatul meu, numai el este. Cu defecte si calitati, asa cum trebuie sa fie. Sunt recunoscatoare pentru tot ce am, acum, aici, azi! Nici eu nu sunt vreo zeita ( bine, nici pacatoasa pacatoaselor nu oi fi! ) Oi merita si eu, sa respir putina liniste si pace, dupa cate furtuni am inhalat.Nu stiu cum, dar parese ca noi doi chiar ne potrivim, mult mai mult decat am fi dispusi sa recunoastem, fiecare in dreptul lui, cu voce tare. Si e perfect asa cum e! Bine, acum nu m-as supara daca ar fi un pic in plus, pe ici-colo, in locurile esentiale....da stiu, nemultumitului i se ia darul, bine, gata, tac, nu mai zic nimic doar..multumesc!
Zicala " sa fiti fericiti pana la adanci batraneti " pare sa prinda contur cu fiece an ce trece, pe nesimtite. O poveste inceputa dintr-o joaca, a ajuns o poveste serioasa, pe firul desfasurarii ei, cu fiece intamplare.Anii au trecut, intr-o clipita, cu patanii fel si fel, cu bune, cu rele, cu amintiri frumoase si cu unele de nereamintit vreodata.Copiii din noi au crescut, s-au maturizat inainte de vreme, au trait momente unice si de neegalat. Am iubit, am fost inselati, de cei mai iubiti dintre pamanteni. Am lasat in urma oameni si nu ne-am mai uitat inapoi, cautandu-ne calea departe, dincolo de lumea dezlanuita. Am reusit, am dat gres, am reusit iar. Alegerea facuta a fost salvarea noastra, ca suflete, impreuna, si separat. Intamplarile pe care vrand-nevrand a trebuit sa le intampinam singuri, de capul nostru, pe puterile noastre, ne-au dat curaj si forte nedescoperite pana atunci.Am trecut cu bine, pana la urma, peste toate, impreuna.Cu nopti nedormite, suflete nedajduite, vorbe grele, certuri si tipete , injurii si lacrimi . Toate acestea pentru o cauza nobila, aceea de a implini ce ne-am promis in fata altarului, de " a fi impreuna la bine si la rau". Si, cum -necum, mai taras, mai grabis, mai pe burta, mai pe muteste, mai pe ne-simtite, ne-a iesit figura. Acum , la un veac si distanta, pot spune sincer, fara ocolisuri ca, noi doi, vom muri unul de gatul celuilalt, orice ar fi! Unii oameni, sunt facuti sa fie impreuna, prin oricate furtuni sau curcubee ar trece impreuna. Asa si noi doi, ne incapatanam sa reaprindem scanteia atunci cand abia mai palpaie.Si, surprinzator, se reaprinde mai puternic ca oricand inainte. Am verificat cum ne este si fara, si am realizat amandoi, ca ne e indubitabil, mai bine cu. Lucrurile se asaza pe fagasul normal numai atunci cand suntem pe aceeasi lungime de unda.Cum deviem de la curs, cum o sfeclim.Asa ca, revenim la aceeasi lungime de unda. Si, fericirea exista! Poate sunt lucruri ce le-as face altfel acum, cu mintea de azi, poate nu...poate lipsesc altele, poate nu...poate vreau unele...poate nu...dar stiu sigur ca il vreau pe el in continuare , de barbat, asa idiot si tampit cum e cateodata ( de muuulte ori ), cu el de gat voi sfarsi! Copiii ce mi i-a daruit, numai el putea sa o faca. Tatal lor, numai el poate fi. Barbatul meu, numai el este. Cu defecte si calitati, asa cum trebuie sa fie. Sunt recunoscatoare pentru tot ce am, acum, aici, azi! Nici eu nu sunt vreo zeita ( bine, nici pacatoasa pacatoaselor nu oi fi! ) Oi merita si eu, sa respir putina liniste si pace, dupa cate furtuni am inhalat.Nu stiu cum, dar parese ca noi doi chiar ne potrivim, mult mai mult decat am fi dispusi sa recunoastem, fiecare in dreptul lui, cu voce tare. Si e perfect asa cum e! Bine, acum nu m-as supara daca ar fi un pic in plus, pe ici-colo, in locurile esentiale....da stiu, nemultumitului i se ia darul, bine, gata, tac, nu mai zic nimic doar..multumesc!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)