Ziua unei Contese, a mea!
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la vremurile de demult, cand zilele cele mai fericite aveau mirosul inconfundabil al cărților prafuite de atata grija in exces...ma apuca asa o nostalgie, si lacrimile curg siroaie, vrand- nevrand. Omul care sfintea locul acelor capodopere, al povestilor de dupa ele, este femeia careia eu ii datorez dragostea pentru lectura, frumos, generozitate, legaturi, dragoste, viata. Ea este cea care m'a invatat sa cresc si sa fiu. Ea este cea care m'a certat ori laudat, dupa caz. Ea este cea care mi'a fost alaturi si m'a vazut mireasa, si mama. Ea este cea careia i'am incredintat dintre cele mai ascunse si profunde comori sufletesti. Cand am plans, ea mi'a sters lacrima printr'o imbratisare dumnezeiasca. Cand am ras, fericirea i s'a oglindit pe chipu'i senin si bland. Cand ea a plecat din locul meu secret si de toti stiut, biblioteca sufletului meu, timpul s'a oprit in loc, magia s'a rupt. Anii s'au scurs cu repeziciune, si nu au iertat pe niciuna din noi. Odata rupta vraja, odata firul povestii destramat, destinul a învins, iar. Ce amintiri, ce bijuterii de oameni, ce vremuri nobile. Ce pacat ca timpul ne'a dejucat orice incercare de aducere inapoi. Sentimentele cele mai adanci, atinse de ea, Contesa mea, sunt inca pastrate cu grija si recunostinta, intr'un colt de suflet, ferecate bine de posibile napaste. Prind viata insa, azi, cand o sărbătorim pe femeia, mama, confidenta, doamna cea mai iubita dintre pamanteni. Inca un an adăugat in buchetul vietii, Contesa mea ! Sanatoasa sa imi fiti, ca de uitat, nici sa nu va gânditi la o asa nesabuinta. Sunteti scrijelita undeva in aorta inimii...pentru totdeauna! La multi ani!
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la vremurile de demult, cand zilele cele mai fericite aveau mirosul inconfundabil al cărților prafuite de atata grija in exces...ma apuca asa o nostalgie, si lacrimile curg siroaie, vrand- nevrand. Omul care sfintea locul acelor capodopere, al povestilor de dupa ele, este femeia careia eu ii datorez dragostea pentru lectura, frumos, generozitate, legaturi, dragoste, viata. Ea este cea care m'a invatat sa cresc si sa fiu. Ea este cea care m'a certat ori laudat, dupa caz. Ea este cea care mi'a fost alaturi si m'a vazut mireasa, si mama. Ea este cea careia i'am incredintat dintre cele mai ascunse si profunde comori sufletesti. Cand am plans, ea mi'a sters lacrima printr'o imbratisare dumnezeiasca. Cand am ras, fericirea i s'a oglindit pe chipu'i senin si bland. Cand ea a plecat din locul meu secret si de toti stiut, biblioteca sufletului meu, timpul s'a oprit in loc, magia s'a rupt. Anii s'au scurs cu repeziciune, si nu au iertat pe niciuna din noi. Odata rupta vraja, odata firul povestii destramat, destinul a învins, iar. Ce amintiri, ce bijuterii de oameni, ce vremuri nobile. Ce pacat ca timpul ne'a dejucat orice incercare de aducere inapoi. Sentimentele cele mai adanci, atinse de ea, Contesa mea, sunt inca pastrate cu grija si recunostinta, intr'un colt de suflet, ferecate bine de posibile napaste. Prind viata insa, azi, cand o sărbătorim pe femeia, mama, confidenta, doamna cea mai iubita dintre pamanteni. Inca un an adăugat in buchetul vietii, Contesa mea ! Sanatoasa sa imi fiti, ca de uitat, nici sa nu va gânditi la o asa nesabuinta. Sunteti scrijelita undeva in aorta inimii...pentru totdeauna! La multi ani!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
hallo! iaca viu si cu un blog.k sa pot egzist si eu:)