Conștiința si sufletu'mi , impacate, de tot!
Daca pana acum, ar mai fi putut cineva sa isi permita luxul sa ma judece pentru ce am facut, as fi putut face si nu am facut, deacum, sa nu mai prind pe vreunul ca isi da cu parerea, ca rabdarea mea a luat'o la sanatoasa, in a explica atotstiutorilor si binevoitorilor, alegerile mele. Am facut ceea ce multi nu ar fi avut curajul, faptic, ci doar din vorba. Ceea ce pana acum ma amuza imbecilitatea cu care altii stiau mai bine ce si cum sa fac, sa aleg, in viata mea, deacum, ma scoate realmente, adliteram, din pepeni. Nu mai vreau, nu mai pot sa am rabdare cu astfel de oameni. Mi'am asumat alegerea, mi'am furat'o, eu, nu altii! Dezamagirea lor nu se compara cu asteptarile mele, catusi de putin. Insa, uneori, ai parte de niste ineptii ce iti depasesc orice putere de intelegere. Nu'i nimic, nu e ca si cum nu as fi fost obișnuită deja cu astfel de situatii de fapt. Asta nu inseamna ca, m'am obisnuit si cu gustul amar lasat! Am luat miere, incepe sa
se mai duca din amaraciune, e inspre bine si normal, cum ar fi si trebuit sa fie, dintotdeauna. Pacat ca bunatatea unora, este mereu luata in batjocura, de altii. Pe repeat! Si, este cu atat mai nedrept, cu cat, astia prosti si buni, nu se invata minte, nicicand. Chiar si asa, rabdarea asta si bunatatea lor trebuie sa aibe si limite, un punct dupa care sa nu se mai poata puna alt semn de continuitate. Pana aici! Eu, raman cu mierea, nu stiu altii cu ce si mai ales, cu cine si de ce mai raman ....insa are grija barbosul sa le aseze pe toate, dupa fapta, dupa inima, minte si chip.
Eu, sunt impacata!
Mulțumesc, Doamne, ca ma porti in palmele Tale!
Daca pana acum, ar mai fi putut cineva sa isi permita luxul sa ma judece pentru ce am facut, as fi putut face si nu am facut, deacum, sa nu mai prind pe vreunul ca isi da cu parerea, ca rabdarea mea a luat'o la sanatoasa, in a explica atotstiutorilor si binevoitorilor, alegerile mele. Am facut ceea ce multi nu ar fi avut curajul, faptic, ci doar din vorba. Ceea ce pana acum ma amuza imbecilitatea cu care altii stiau mai bine ce si cum sa fac, sa aleg, in viata mea, deacum, ma scoate realmente, adliteram, din pepeni. Nu mai vreau, nu mai pot sa am rabdare cu astfel de oameni. Mi'am asumat alegerea, mi'am furat'o, eu, nu altii! Dezamagirea lor nu se compara cu asteptarile mele, catusi de putin. Insa, uneori, ai parte de niste ineptii ce iti depasesc orice putere de intelegere. Nu'i nimic, nu e ca si cum nu as fi fost obișnuită deja cu astfel de situatii de fapt. Asta nu inseamna ca, m'am obisnuit si cu gustul amar lasat! Am luat miere, incepe sa
se mai duca din amaraciune, e inspre bine si normal, cum ar fi si trebuit sa fie, dintotdeauna. Pacat ca bunatatea unora, este mereu luata in batjocura, de altii. Pe repeat! Si, este cu atat mai nedrept, cu cat, astia prosti si buni, nu se invata minte, nicicand. Chiar si asa, rabdarea asta si bunatatea lor trebuie sa aibe si limite, un punct dupa care sa nu se mai poata puna alt semn de continuitate. Pana aici! Eu, raman cu mierea, nu stiu altii cu ce si mai ales, cu cine si de ce mai raman ....insa are grija barbosul sa le aseze pe toate, dupa fapta, dupa inima, minte si chip.
Eu, sunt impacata!
Mulțumesc, Doamne, ca ma porti in palmele Tale!
Inainte de a avea EL grija de tine, te rog sa o faci si tu!
RăspundețiȘtergere