18 ani de tine, prima mea nascuta!

Reversul medaliei

Cu mizerabilii precum prietenul carabus din povestea mea, purtatul frumos, dăunează grav sănătății sale mintale și liniștii tale sufletești. Am bifat și acest aspect. Asa ca, după fapta, si răsplata. Ceea ce merita acest personaj este întoarcerea comportamentului abject, prin mici și nevinovate mișcări și luari de atitudine, nimic in plus ori in minus. Precum în fabula greierului, acum, joaca daca mai poti, prietene! Ți-am plătit cu aceeași monedă, în stilu'ti caracteristic. Uneori, trebuie să intri și  în cocina porcilor, fie ce o fi! Căci eleganta, liniștea, demnitatea, nu sunt haine pe care le poate purta oricine, iar tie clar iti sunt mici. Si mie prea mari. Nu exista cale de negociere ori echilibru in relatia asta toxică. Deși am făcut eforturi supraomenesti să găsesc una. Nu-i chip! Bine, fie, m-am lămurit in sfarsit, după atâtea decepții, ca tu chiar nu esti capabil să fii om, ci doar un nemernic cu chip uman, din pură întâmplare...sau poate nu. Ce lecții ai tu de dăruit lumii, si de ce încă te mai tine Barbosul printre noi, imi scapa înțelegerii mele, recunosc. Însă vreau sa retii, deși stiu ca  nu poti, ca in vara asta, ai fost mai acceptat, tolerat, iertat și iubit de catre mine, bărbatul meu și copiii mei, cât nu ai fost tu o viață în stare să iubești, pe nimeni, nici macar pe amarata aia care-i la doi metri sub pământ. Ca nu ai stiut sa primesti ceea ce noi ți-am dăruit cu inima deschisă și sufletul împăcat, este doar alegerea ta. Atât poti, de unde să cer mai mult ?! Am crezut, m-am înșelat, nimic nou, nici prima oară. Însă, este pentru ultima oară când ai primit sansa sa nu mori singur, asta sa iti fie foarte clar în mintea'ti dementa! Ai ales să renunți la noi, la mine, a nu stiu cata oară! Însă, de data aceasta, eu sunt cea care renunța la tine, nefericitule, mă dezleg de tot ce ai însemnat in anii grei și nedrepti , în care m-am imvinovatit și mi'am  asumat naivă, comportamentu'ti de tiran, din prea mare dorinta de a fi o familie normală la cap, în care se poate trăi liniștit și fericit. Acesta este momentul în care ies din faza de negare și recunosc ca vina nu a fost si nu este a mea, ci doar a ta! Tu esti răspunzătorul acestui final de poveste, tu ai fost autorul moral și fizic pentru care au murit oameni, la propriu, si altii abia au supraviețuit. Cu ce pret, în schimb! Nu-i nimic, eu pot face față , odată ce am rezistat unei asa povești. Il  am pe Bărbos și familia alaturi! Nici ca mai am nevoie de altcineva! Tu, pe cine ( mai) ai, căci pe noi nu ne-ai mai vrut ?!?!
Rămâi prost, până la capăt!
Bătrânețe blândă să ai, ca daca pici în suferință , nici ca te mai pot salva! Nu (mai) vreau!