18 ani de tine, prima mea nascuta!

Si daca visele, chiar ( o) mor ?!

Ce ti'este și cu mintea asta, cu gândurile, cu imaginația, ce o ia la sănătoasa, tocmai când crezi sa'i totul bine , la locul lui. Pe naiba! Abia atunci, realizezi, sau nu, cât de nesemnificativi suntem, ca fiinta, ce își duce traiul taras, pe acest pământ. Paranoia se declanșează instantaneu. Si lasa loc celor mai sumbre vise. Oameni dragi  ce au murit, prevestesc moartea celor încă vii, cei mai dragi dintre cei dragi, și mai puțin dragi. Un coșmar! Trăiri intense, ce iti amorteste de la trup pana la suflet si gand. Vise de noapte! Oare ?! Păreau că se petrec aici, acum, sau cel tarziu, maine. Morții cu morții, vii cu vii! Dar ce te faci cand morții îi cheamă la ei pe aia vii ?! Si cand aia vii, se duc lângă aia morti ?! Si tu, biet muritor de rand, rămâi pustiit de vlaga și gânduri. De ce visez moartea ?! Ce semne să citesc ?! Moartea cui ?! A mea, a lui, a lor ?! Numai durere, și negru, și disperare, și urlete, și lacrimi, peste tot! Ma doare trupul, imi fierbe capul, simt ca inima pocneste, mai  sa'mi iasa din lăcaș. Această liniste surdă, apăsătoare, nu poate aduce ceva și mai liniștit. Ci, haos. E un tremur in suflet, pe care nu l-am mai simtit de mult. Ma îngrozeste ce ar putea însemna. Cică ce gândești, aia atragi. Păi, cine doamne iartă-mă ar fi vrut ca anul asta sa il încep , aproape văduva, când l-am terminat, rupand ringul in doua, de dans, și voie bună ?!?! Cu oamenii cei mai dragi, alături. Ceva nu e in regula, ceva e strâmb. De regula, când zici ca e totul așezat, pac, te lovește nenorocirea, în plex. Te lasă fără grai, te aduni de pe jos, daca mai ai ce sa aduni și, faci fata cumva distractiei. Cred ca e randul meu acum, la o asemenea distractie! Pam-pam!