O noua etapa
Prima mea nascuta, este clasa a opta. O asteapta in vara primul examen important, care ii va decide urmatorii 4 ani de scoala si de viata.
Avand in vedere ce scoala face de vreo 3 ani incoace, nici nu mai are sens sa ma agit si sa imi fac inima albastra, pentru asta exista meditatii, slava cerului.
Cu judo'ul am inteles, nu mi'a iesit pasenta, ta'su a rebagat'o'n meci.
Acum, i s'a pus pata ca vrea sa dea la liceu militar, adica sa plece de acasa, la dracu'n praznic, printre straini, singura cuc.
L'a luat frumusel pe ta'su de mana si s'au dus sa se inscrie, cum altfel ?!
Ca doar nu era sa ma pun eu in calea fericirii ei, sau ta'su ?! Ne'am jurat amandoi ca ii vom sustine in ce vor decide sa faca cu vietile lor, referitor la continuarea studiilor, in functie de ce le place sa faca si la ce sunt buni.
Asa ca, a venit si acel moment, cand de buna voie si nesiliti, ne'am inghitit orgoliile si propriile idei despre ce i s'ar potrivi fetei, si, uita'ne cum ne facem tot felul de ganduri, la care dintre liceele militare va intra din tara. Ca sunt la mama naibii, oricum ai da'o.
Am inima in gat, cand o vad cat este de entuziasmata de eventuala posibilitate de a pleca de acasa si de a veni doar in permisie sau vacante inapoi.
Nu am liniste nici cand umbla seara pe strazi, inspre si dinspre antrenament.
La sfarsitul lunii, se duce la alt naiba'n praznic, la Arad, cu Nationalele vietii.
Eu aproape ca nu mai am inima, cu atat de multe griji si ganduri.
Sunt la o vara distanta, foarte probabil, daca va avea medie, de a imi vedea cum prima mea nascuta isi ia zborul din cuib.
Ma doare fizic!
Insa, strang din dinti si o sustin, ma tarasc, imi inghit orice impuls, sa nu ma dau de gol.
Oare se va descurca ?!
Oare va gasi un mediu primitor ?!
Oare ii va placea ?! Scoala, colegii ?!
Oara ii va fi dor de noi, de mine, de acasa ?!
Si daca nu intra unde vrea, cum o impac ?!
Te rog, Doamne, calauzeste'i pasii, oriunde o vor purta! Si pune'i un inger pe umar, sa'i tina de urat si de primejdii.
O iubesc atat de mult!
Prima mea nascuta a crescut, si e fata de liceu ( militar sau civil) din vara- toamna.
Cand s'a intamplat ?!
Zboara buburuza, spre cele mai inalte si albastre talazuri ale cunoasterii ( de sine, de oameni , de locuri, de frumos).
Mama te va asteapta mereu cu bratele deachise si cu inima plina de dor si de iubire!
Vivi. ❤
Da, buburuza ta frumoasa va zbura. Si da, ii va fi dor de tine, de voi...doar ca nu din prima. Intai se va bucura de libertatea de a fi singura, departe de familie, se va bucura de oameni noi, colegi noi, poate prima iubire...dar, atunci cand toate astea vor deveni obisnuinta, gandul o va duce la tine. Stai linistita (atat cat poate sta o mama), roaga-te pentru ea si bucura-te odata cu ea. Sper sa ma fi facut inteleasa, acum cand gandurile mele sunt tulburi.❤
RăspundețiȘtergereTe'ai facut! Multumesc! 💙
ȘtergereMa bucur pentru echilibrul tau de a accepta acest zbor. Stiai ca va veni...Sa ai incredere in ea. Ea va avea in voi. Si asa se va pastra echilibrul. Succes in tot ce va urma!
RăspundețiȘtergereP.S. Mi-a fost dor sa rasfoiesc pe aici...
Iti multumesc! Si mie mi'a fost dor sa scriu...din nou. Numai bine !
Ștergere