Iertarea prietenului carabus

 Si cand credeam ca viata nu ma mai poate surprinde , reapare in peisaj, acelasi personaj dintotdeauna al povestii: prietenul carabus. 

Cu mintea'i plecata pe campii, cu privirea ratacita, cu un schelet aproape ambulant, piele si os, surd si cu o dementa in floare.

Prefacatoria a devenit realitatea'i din ultimii ani de viata, sfarsitul este cu mult mai aproape decat as fi anticipat vreodata, pariu daca as fi pus, il pierdeam.

Este ireal sa vezi cum capcaunul din poveste incepe sa fie dovedit, cum puterile il lasa vazand cu ochii, cum anii nu ii iarta toate cate a facut. 

Ma incearca sentimente contradictorii cand ii vad neputinta in privire. Mi'e  si mila, mi'e si groaza, demonii din interior parca se simt razbunati, in sfarsit.

Se apropie sfarsitul, este inceputul, si el o stie prea bine, in nebunia lui. Este ingrozit, vede si simte ca ii cedeaza toate si nu stie cum sa mai ceara timp, ceasul ticaie apasator.

Cauta orice portita de scapare, un portal, doar doar mai castiga timp, sa recupereze si repare tot ce a nu a stiut o viata intreaga: Iubirea, sub toate formele posibile si imposibile.

Nu'i vine a crede ca femeia cu care a inlocuit'o pe Ama nu il mai vrea, l'a parasit. Senilitatea'i la cote maxime, avand in vedere ca ea este mai tanara decat el cu vreo 15 ani, daca nu mai bine iar el a ajuns un mos neputincios, incapabil sa se mai intretina singur. Insa asta nu il impiedica sa viseze la cai verzi pe pereti si iubiri adolescentine, inchipuite. 

Memoria ii joaca feste, mintea face surt circuit din  ce in ce mai des iar el suspina dupa flori ofilite si suflate de vant.

Se agata cu ultimile puteri de viata, implorand zeii pe care i'a renegat sa ii mai acorde timp si iubire. 

Singuratatea i'a venit de hac, anii si regretele mult prea tarzii, l'au ajuns si l'au ingenuncheat.

Simt ca acum este sfarsitul povestii, sfarsitul lui, in sfarsit. 

Simt ca doar fiindu'i alaturi in acest final, ma pot vindeca de el si il pot ierta. Si pot accepta moartea lui Ama si destinul ce mi'a fost harazit.

Simt ca va fi dureros de greu sa inchei aceasta poveste, dar va trebui sa o fac, pentru a putea sa imi vindec ranile inca sangerande, odata si odata.

Sper doar ca finalul sa fie unul rapid si fara suferinta, caci altfel, doar azilul il mai poate ajuta. 

Eu am facut tot ce este omeneste posibil si mi'am indeplinit datoria de fiica, sunt impacata.